A- A+
Ce trebuie să înțelegem prin anizometropie? Termenul de anizometropie indică afecțiunea în care puterea de refracție este diferită de la un ochi la altul. De exemplu, un ochi poate fi sănătos, iar celălalt poate fi afectat miopie sau hipermetropie. Un alt exemplu de anisopetropie se referă la pacienții care au miopie sau hipermetropie la ambii ochi, dar cu o diferență de peste 2 dioptrii între ei. Cazurile mai rare sunt cele în care persoanele se întâmplă să aibă un ochi miop și celălalt hipermetrop.
Cum se manifestă anizomeptropia? Care sunt simptomele, factorii de risc și mai ales metodele moderne prin care putem combate sau opri avansarea acestei afecțiuni oculare? Din fericire, medicina a evoluat suficient de mult încât, tehnologiile de ultimă generație oferă pacienților tratamente de vindecare personalizate, în funcție de nevoile particulare.
Cuprins
Există persoane care acuză focalizarea slabă a obiectelor din partea unuia dintre ochi, sau dificultăți în a citi. Presiunea de clarificare a obiectelor cu ochiul sănătos se amplifică în acest caz. Acest defect de vedere poartă numele de anizometropie și este definită de către specialiști drept diferența majoră de capacitate refractivă a ochilor.
Există mai multe tipuri de anizometropie. Abia după stabilirea unui diagnostic de către medicul specialist, se poate prescrie un tratament corespunzător fiecărui pacient în parte.
Există numeroase cauze potențiale care favorizează anizometropia. Punctul focal al razelor de lumină incidente pe ochi nu sunt proiectate pe retină, ceea ce îngreunează acuitatea vederii și transmiterea clară a imaginilor către creier. La pacienții miopi, punctul focal se află în fața retinei, din cauză că, fie ochiul este prea lung, fie capacitatea de refracție a lentilei oculare este prea puternică. Persoanele care suferă de hipermetropie au fie ochiul prea scurt, fie capacitatea de refracție a lentilei prea slabă. Cele doua afectiuni au in comun faptul că punctul focal este localizat în spatele retinei.
Problemele de vedere se instalează încă din copilărie și la fel ca orice altă boală, se dezvoltă odată cu înaintarea în vârstă. Anizometropia de refracție este favorizată de diferențele în capacitatea de refracție a corneei și a cristalinului.
Anizometropia de lungime este generată de diferențele de lungime de la nivelul globilor oculari. Lipsa unei lentile oculare definește un exemplu aparte de anisometropie, iar cauzele acesteia pot viza leziunea sau eliminarea lentilei. Anizometropia este diagnosticată în funcție de rezultatele oferite de proceduri precum: skiascopie, test de umbră, retinoscopie.
La nivelul simptomelor, anizometropia este caracterizată de faptul că dioptriile ambilor ochi depășesc două dioptrii diferite. De exemplu, pacientul poate fi miop și hipermetrop în același timp. Această situație provoacă presiune semnificativă asupra creierului, deoarece nervul optic îi transmite imagini clare dar și neclare simultan. De exemplu, obiectele aflate la distanțe mici de ochi sunt afișate clar pentru ochiul miop și neclar pentru celălalt. În privința obiectelor aflate la distanță, imaginile sunt proiectate invers. Persoanele fără deficiențe de vedere percep două imagini identice care sunt transmise către creier.
Tot la nivel de simptome, pacienții cu anizometropie acuză următoarele:
În funcție de diferența dioptriilor la nivelul ambilor ochi anizometropia cuprinde următoarele etape:
Vederea sănătoasă, binoculară implică coordonarea axelor ambilor ochi și o mișcare aliniată a acestora. În cazul pacienților cu diferență de dioptrii, imaginile vor fi receptate diferit de către creier – imagine clară pentru ochiul cu dioptrie mică și o imagine neclară pentru cel cu dioptrie crescută. Suprapunerea celor două imagini inegale la nivel central creează un disconfort creierului, care astfel o va elimina pe cea neclară, ceea ce determină ambliopia (repausul ochiului cu dioptrie ridicată).
Consultul oftalmologic periodic este vital, mai ales în perioada copilăriei, când problemele oculare sunt în stadiul incipient și pot fi corectate în timp util.
Tipurile acestei afecțiuni:
Aceasta apare atunci când avem o refracție identică a ambilor ochi sau cel puțin similară. În schimb, lungimile axiale dintre ochi sunt distincte. Pe scurt, anizometropia relativă apare atunci când capacitatea de refracție este cel puțin asemănătoare între cei doi ochi sau prezintă dimensiuni diferite. Ochii percep clar imaginile, însă la dimensiuni diferite.
Al doilea tip de anizometropie este cel absolut. Asta înseamnă că refracția celor doi ochi este complet diferită. Anizometropia absolută se împarte la rândul ei în câteva subcategorii: simplă, compusă, mixtă, astigmatică:
Ambliopia presupune pierderea acurateții vederii la unul dintre ochi, sau chiar la ambii, în cazuri mai rare. Această afecțiune oftalmologică este des întâlnită în rândul nou-născuților, dar poate să evolueze până la împlinirea vârstei de 7 ani.
Potrivit datelor, ambliopia este una dintre cele mai comune probleme oculare în rândul copiilor cu vârste de până la 15 ani.
Care sunt factorii de risc care predispun copiii la dezvoltarea ambliopiei?
Care sunt semnele prin care poți identifica ochiul leneș?
Orice afecțiune care determină focalizarea slabă a ochilor, sau care generează utilizarea anormală a cel puțin unuia dintre ochi poate conduce la formarea ambliopiei. Există câteva afecțiuni care conduc în timp la apariția ambliopiei, iar acestea sunt:
Ambliopia este frecvent întâlnită în rândul pacienților cu strabism. Această afecțiune presupune direcționarea ochilor către două puncte diferite existente în același spațiu, care apoi sunt recepționate de către creier drept două imagini distincte. Creierul se ‘’concentrează’’ pe imaginea captată de un singur ochi, adică cel capabil să transmită imaginea cea mai focalizată.
Creierul se focusează pe imaginea mai clară recepționată de ochiul mai sănătos, în același timp neutralizând-o pe cea ‘’încețoșată’’, transmisă de ochiul cu dioptrie mai mare.
Sunt rare cazurile de ambliopie produsă de cataractă, însă consecințele sunt mai grave decât în cazurile menționate anterior. În această ipoteză, se impune un tratament corespunzător și aplicat în timp util asupra ochiului problematic. În cazul în care se tergiversează tratamentul, scad și șansele ca ochiul bolnav să își poate reveni în totalitate.
Părinților le revine responsabilitatea de a solicita consultații oftalmologice în mod periodic atunci când copilul are între 3 și 5 ani. Sau chiar mai devreme, dacă adultul observă o anormalitate la ochiul bebelușului în primele săptămâni după naștere. Vizitele la specialist sunt cu atât mai indicate cu cât în familie au existat cazuri de afecțiuni oculare.
În anumite situații, acuitatea oculară este posibilă doar prin corijarea erorilor de refracție cu ajutorul lentilelor de contact sau a ochelarilor de vedere. La cei mai mulți pacienți se impune însă și utilizarea unui plasture care să acopere ochiul sănătos. Astfel, creierul este nevoit să se reorienteze către ochiul afectat și să permită focalizarea imaginilor prin acest ochi.
La cei mai mulți pacienți, tratarea ambliopiei strabice necesită intervenția chirurgicală pentru ca în primă fază să se vindece strabismul. Apoi, medicul recurge la metoda plasturelui și la o formă de terapie vizuală prin intermediul căreia ochii se focusează în aceeași direcție simultan.
Utilizarea uneia dintre aceste metode implică în prealabil un consult oftalmologic și de montare. Sunt metode utile cu rezultate dovedite pe tot parcursul tratamentului ambliopiei, în special după ce a fost înlăturat plasturele.
Picăturile cu atropină plasate în ochiul sănătos reprezintă o alternativă la plasture. Rolul picăturilor cu atropină este acela de a ‘’încețoșa’’ vederea ochiului sănătos, astfel încât pacientul să se poată concentra pe imaginile înregistrate de ochiul bolnav.
Metodele de corectare a anizometropiei vizează fie chirurgia corneană, fie implantul de cristalin artificial. Pentru a preveni instalarea și dezvoltarea acestei afecțiuni este esențial să facem investigații și teste oftalmologice în mod regulat. De asemenea este important să respectăm purtarea ochelarilor de vedere sau a lentilelor de contact. Apoi trebuie să se efectueze procesul de dezambliopizare pentru stimularea ochiului ‘’leneș’’, prin acoperirea ochiului sănătos.
Metoda indicată pentru fiecare pacient este stabilită de specialist în urma investigațiilor necesare. Intervenția chirurgicală cu laser sau implantul de cristalin artificial au rezultate garantate în cele mai multe cazuri, cu condiția ca ochiul supus operației să nu fie ambliop. Dar, inclusiv în aceste cazuri intervențiile s-au finalizat cu succes.
Metodele de corecție a anizometropiei sunt următoarele:
Ochelarii de vedere sunt aliații de nădejde ai persoanelor care sunt afectate de anizometropie, dar ajută doar categoria care prezintă o diferență de maxim 4 dioptrii între ochi.
În situația copiilor mai mici de 12 ani, medicul recomandă lentilele de contact pentru corectarea vederii. Lentilele de contact garantează cea mai clară vedere la ambii ochi. Copiii mai mari de 12 ani, cât și adulții pot opta între utilizarea lentilelor de contact și ochelarii de vedere. Lentilele de contact sunt adesea recomandate în cazul anizometropiei severe.
În cazul în care există o diferență semnificativă de refracție între ochi, oftalmologul poate indica operația care poate corija cel puțin parțial problema.
Chirurgia refractivă a corneei are drept rol optimizarea refracției luminii, corijând miopia, hipermetropia și astigmatismul.
Îndepărtarea cristalinului reprezintă o tehnică prin care s-au înregistrat rezultate uimitoare în ceea ce privește îmbunătățirea vederii. Pentru rezultate maxime, această intervenție va fi urmată fie de utilizarea unor ochelari speciali, fie de aplicarea unor intervenții chirurgicale.
Implantarea de lentile intraoculare este o procedură frecventă în special în rândul pacienților cu cataractă sau astigmatism. Această procedură implică așezarea unei lentile în interiorul ochiului, printr-o incizie mică și fără coasere, în spatele irisului și în fața cristalinului natural. Lentila are capacitatea de a focaliza lumina la nivelul retinei într-o imagine clară.
Pseudofakia IOL sau ‘’lentila falsă’’. Procedura de implantare a unei astfel de lentile se diferențiază de cea anterioară prin faptul că lentila naturală a ochiului rămâne la locul ei. În schimb este plasat sub ochi cristalinul artificial, alături de lentila naturală, pentru ca cele două să optimizeze acuitatea oculară.
La ce riscuri se expun pacienții care se supun intervenției chirurgicale pentru tratarea anizometropiei?
Ca orice altă intervenție chirurgicală, inclusiv aceasta ascunde anumite riscuri care merită luate în calcul înainte de a se hotărâ ceva. De regulă, aceste riscuri depind în funcție de patologiile aferente fiecărui pacient și pe care specialistul trebuie să le aducă la cunoștință, astfel încât să poți alege intervenția chirurgicală corespunzătoare.
Persoanele care experimentează senzații permanente de ochi obosiți, dureri de cap sau presiune la nivelul ochilor trebuie să consulte sfatul unui expert. Acesta poate identifica eventualele semne de anizometropie și poate să apeleze la un medic oftalmolog sau optometrist dacă situația o impune. Anizometropia trebuie diagnosticată și tratată pentru a evita agravarea problemelor de vedere pe termen lung. Dacă afecțiunea oculară nu este supusă niciunui tratament, acest fapt poate duce la senzații cronice de durere de cap, disconfort general accentuat și altele. Persoanele care obișnuiesc să poarte lentile de contact sau ochelari de vedere ar trebui să ceară opinia unui oftalmolog în cazul apariției migrenelor sau dacă simt o acuitate vizuală tot mai scăzută. Anizometropia se poate accentua pe măsură ce pacientul înaintează în vârstă, așadar, cu atât mai mult se impune controlul oftalmologic periodic.
Sursa foto: pixabay.com
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
