A- A+
Astigmatismul la copii este o afecțiune oculară des întâlnită, caracterizată de deformări ale corneei sau cristalinului. Poate să se manifeste fie de la naștere, fie să se dezvolte pe măsură ce copilul crește, având un impact negativ asupra calității vederii și perturbând activitățile cotidiene. Depistarea precoce a astigmatismului în rândul copiilor este crucială pentru a permite intervenții timpurii și pentru o gestionare eficientă a afecțiunii. Deci, la ce semne ar trebui sa fie atenți părinții pentru a depista această afecțiune din timp?
Cuprins
Astigmatismul reprezintă o imperfecțiune a ochiului care afectează modul în care lumina se focalizează pe retină. În mod normal, corneea și cristalinul ochiului trebuie să fie netede și curbate uniform, precum suprafața unei mingi de baschet. Cu toate acestea, în cazul astigmatismului, aceste suprafețe pot fi curbate neregulat, cauzând o focalizare incorectă a luminii și, în consecință, o vizibilitate încețoșată.
Astigmatismul la copii poate fi prezent încă de la naștere sau poate să se dezvolte în timp. Este important ca părinții să fie conștienți de semnele precoce ale astigmatismului și să solicite consultul unui oftalmolog în cazul în care există suspiciuni cu privire la problemele de vedere ale copilului lor.
Detectarea timpurie a acestei afecțiuni oculare este esențială pentru prevenirea complicațiilor și pentru asigurarea unei vederi sănătoase pe termen lung la copii. Iată câteva semne și simptome care pot indica prezența astigmatismului:
Copiii pot prezenta dificultăți în a vedea clar obiecte la oricare distanță. Această condiție, determinată de curburi neregulate ale corneei sau cristalinului ochiului, provoacă o focalizare incorectă a luminii pe retină. În cazul copiilor, distorsiunea vizuală poate deveni o sursă de frustrare, mai ales în mediile școlare și sociale. Vizibilitatea încețoșată poate conduce la comportamente precum frecventarea privirii, înclinarea capului sau sfâșierea ochilor, încercări inconștiente de a compensa deficiențele de vedere.
Astigmatismul poate provoca oboseală oculară, ceea ce se poate manifesta prin roșeață sau iritații ale ochilor. Când cornea sau cristalinul ochiului prezintă curburi neregulate, imaginea vizuală este distorsionată, ceea ce forțează ochii să depună un efort suplimentar pentru a se adapta la această distorsiune. Fenomenul devine mai pronunțat în situații de efort vizual prelungit, cum ar fi cititul îndelungat, utilizarea dispozitivelor electronice sau activitățile care necesită concentrare vizuală.
Astigmatismul, prin deformarea focalizării luminii pe retină, poate determina o percepție neuniformă a obiectelor, iar înclinarea capului reprezintă o încercare instinctivă de a minimiza aceste distorsiuni și de a experimenta o vedere mai netă. Observarea acestei comportamente la copii ar trebui să atragă atenția părinților și educatorilor, servind drept semnal de a consulta un specialist în oftalmologie pentru o evaluare detaliată și stabilirea unui plan de tratament adecvat.
În mod normal, corneea și cristalinul ochiului ar trebui să ofere o focalizare clară a luminii pe retină, însă în cazul astigmatismului, aceste structuri oculare pot avea curburi neregulate, determinând o focalizare incorectă. Ca răspuns la această imperfecțiune, ochii copilului își intensifică activitatea pentru a compensa și a aduce imaginea la claritate. Această suprasolicitare constantă a ochilor poate conduce la oboseală oculară, iar tensiunea acumulată poate declanșa dureri de cap recurente. Este imperativ să se acorde atenție acestor semnale, deoarece un astigmatism netratat nu doar afectează calitatea vederii, ci poate și influența negativ calitatea vieții cotidiene a copilului, afectând performanța școlară și participarea în activitățile zilnice.
Pentru a stabili dacă un copil suferă de astigmatism, este esențială o evaluare oftalmologică completă efectuată de un specialist. În cadrul consultației oftalmologice pentru copii, vor fi folosite diferite teste și instrumente pentru a măsura curbura corneei și a determina gradul de astigmatism. Testul de acuitate vizuală este unul dintre instrumentele de bază utilizate în diagnosticul astigmatismului la cei mici. În plus, oftalmologul poate utiliza oftalmoscopul și alte tehnologii avansate pentru a evalua în detaliu structurile oculare.
Astigmatismul la copii reprezintă o problemă oculară comună, dar nu toate cazurile sunt identice. Există diferite tipuri de astigmatism, iar recunoașterea acestora este esențială pentru un diagnostic și tratament corespunzător. Tipurile de astigmatism întâlnite la copii pot fi clasificate astfel
Astigmatismul miopic reprezintă una dintre variantele frecvent întâlnite ale acestei afecțiuni oculare. În acest context, corneea sau cristalinul ochiului manifestă o curbă mai accentuată într-o direcție comparativ cu cealaltă, afectând astfel capacitatea ochiului de a focaliza corect obiectele aflate la distanță. Copiii cu astigmatism miopic pot întâmpina dificultăți semnificative în a percepe clar detaliile la tablă sau în a identifica indicatorii rutieri în timp ce se află în afara lor.
Acest tip de astigmatism nu influențează doar performanța școlară a copilului, ci și calitatea participării sale în activitățile zilnice. Manifestările pot include frecventarea privirii, o strategie adoptată instinctiv de către copii pentru a încerca să aducă claritate în vederea lor afectată. În plus, durerile de cap devin o consecință obișnuită după activități care presupun concentrarea vederii la distanță, reflectând efortul suplimentar depus de ochi pentru a compensa distorsiunile vizuale și a oferi o imagine cât mai clară posibil.
Manifestat printr-o accentuare a curburii corneei sau cristalinului, astigmatismul hipermetropic creează dificultăți semnificative pentru copii în ceea ce privește vederea obiectelor apropiate. În mod specific, activități precum cititul sau desenul la o distanță mică devin o provocare pentru cei cu astigmatism hipermetropic. Copiii afectați pot manifesta simptome evidente, precum oboseală oculară persistentă, indicând efortul suplimentar pe care ochii îl depun pentru a compensa distorsiunile vizuale.
De asemenea, pot apărea probleme în ceea ce privește concentrarea la sarcinile de aproape, ceea ce poate afecta atât performanța școlară, cât și calitatea activităților cotidiene. Pentru a gestiona astigmatismul hipermetropic la copii, oftalmologii pot recomanda corectarea cu ochelari sau lentile de contact special concepute pentru a compensa curburile neregulate ale corneei sau cristalinului. Tratamentul trebuie personalizat în funcție de severitatea astigmatismului și de vârsta copilului.
Astigmatismul mixt la copii este caracterizat de prezența unor curburi neuniforme ale corneei sau cristalinului care afectează simultan vederea la distanță și cea la apropiere. O astfel de dualitate în manifestare poate crea provocări semnificative pentru cei afectați, generând dificultăți atât în perceperea clară a obiectelor situate la distanță, cât și în focalizarea detaliilor din apropiere. Copiii diagnosticați cu astigmatism mixt pot experimenta o gamă variată de simptome, printre care dureri de cap frecvente și oboseală oculară. Dat fiind efortul suplimentar depus de ochi pentru a compensa aceste distorsiuni, copiii afectați pot resimți o tensiune persistentă, afectând astfel calitatea generală a vederii lor.
Corectarea optică poate implica ochelari specializați, proiectați pentru a corecta simultan atât dificultățile de vedere la distanță, cât și cele la apropiere. În cazuri mai complexe sau atunci când ochelarii nu reprezintă o soluție practică, adolescenții pot lua în considerare intervenții chirurgicale precum chirurgia cu laser LASIK. Un diagnostic precis și gestionarea adecvată a astigmatismului mixt sunt esențiale pentru a asigura o vedere clară și pentru a minimiza impactul asupra calității vieții copiilor, permițându-le să se bucure de o dezvoltare sănătoasă și să își atingă întregul potențial.
Acest tip de astigmatism poate avea manifestări extrem de variate și potențial sever impact asupra vederii, deoarece distorsiunile vizuale nu se limitează doar la un singur plan. Copiii afectați de astigmatism neregulat pot experimenta o gamă diversă de simptome, precum vedere încețoșată constantă, dificultăți semnificative în focalizarea detaliilor și sensibilitate crescută la lumină. Datorită naturii sale complexe, astigmatismul neregulat poate necesita o abordare personalizată în tratament, iar corectarea optică, precum ochelari specializați, poate oferi uneori doar o soluție parțială.
Dincolo de aspectele vizuale, acest tip de astigmatism poate provoca disconfort persistent și oboseală oculară, determinând copiii să evite anumite activități. În cazurile mai complexe, în care simptomele sunt severe și tratamentele optice nu oferă suficientă ameliorare, intervenții chirurgicale precum cele cu laser pot fi luate în considerare la adolescenții mai mari.
Identificarea cauzelor astigmatismului la copii reprezintă un pas esențial în promovarea sănătății oculare și în gestionarea eficientă a acestei afecțiuni. Înțelegerea rolului factorilor genetici, al deformărilor corneei sau cristalinului, traumelor oculare și a problemelor de refracție în apariția astigmatismului oferă un cadru comprehensiv pentru părinți și profesioniștii din domeniul sănătății, permițându-le să abordeze condiția cu eficacitate și să ofere copiilor posibilitatea unei dezvoltări oculare sănătoase.
Factorii genetici reprezintă una dintre influențele majore în apariția astigmatismului la copii. Predispunerea genetică la această afecțiune oculară poate avea un impact semnificativ asupra sănătății vizuale a copiilor înca din primele etape ale vieții. Studiile au demonstrat că există o asociere clară între prezența astigmatismului la părinți și probabilitatea crescută ca și copiii să dezvolte această condiție. Această transmitere genetică implică nu doar factori legați de predispoziția la astigmatism, ci și caracteristici legate de forma și structura ochilor, care pot influența direct modul în care corneea și cristalinul se dezvoltă.
De asemenea, astigmatismului la copii, indiferent de forma sa, poate fi cauza și de deformări ale corneei sau cristalinului, factori ce pot influența direct modul în care lumina este reflectată și focalizată pe retină. Corneea, fiind stratul exterior transparent al ochiului, și cristalinul, care se află în partea din spate a corneei, trebuie să aibă o curbă uniformă pentru a permite o focalizare corespunzătoare a luminii. În cazul astigmatismului, aceste structuri pot suferi deformări neuniforme, perturbând echilibrul optic al ochiului și generând distorsiuni vizuale. Deformările respective pot fi prezente încă din timpul dezvoltării fetale, fiind influențate de factori genetici sau de mediu, sau pot să apară în perioada copilăriei, pe măsură ce ochii copilului continuă să se formeze și să crească.
Mai mult, trebuie acordată o deosebita atenție loviturilor sau leziunilor oculare, deoarece acestea pot perturba forma delicată a corneei sau cristalinului, care sunt esențiale pentru focalizarea corectă a luminii pe retină. Potențialele incidente de acest gen pot provoca deformări neregulate ale acestor structuri oculare, generând astfel distorsiuni în refracția luminii și contribuind la apariția acestei afecțiuni.
Astigmatismul la copii poate să fie asociat și cu alte probleme de refracție, cum ar fi miopia sau hipermetropia. Aceste condiții pot influența forma globală a ochiului și pot crea astfel distorsiuni suplimentare în modul în care lumina este focalizată pe retină. De altfel, pe măsură ce ochii copiilor se dezvoltă și cresc, pot apărea modificări în forma corneei și cristalinului. Această tensiune oculară poate influența în mod direct calitatea vederii și poate determina apariția astigmatismului în timpul copilăriei.
Cu toate ca exista mulți factori care pot contribui la apariția acestei afecțiuni, tratarea astigmatismului la copii poate fi abordat cu o varietate de opțiuni de tratament, adaptate nevoilor individuale ale fiecărui pacient, încă de la o vârstă fragedă. De la ochelari și lentile de contact la tehnologii chirurgicale avansate, opțiunile sunt diverse și adaptate nevoilor individuale ale fiecărui copil. Aceste inovații reprezintă nu doar o cale de corectare a deficiențelor vizuale, ci și o promisiune pentru o copilărie plină de explorare și descoperiri, fără bariere impuse de astigmatism.
Deși astigmatismul este, adesea, o afecțiune pe viață și nu se poate vindeca în mod tradițional, există o varietate de metode de tratament, care pot contribui la corectarea deficiențelor oculare și pot fi folosite în funcție de gravitatea situației, precum:
Indiferent de opțiunea aleasă, monitorizarea regulată de către un oftalmolog este esențială. Evaluările periodice permit ajustarea tratamentului pentru a răspunde schimbărilor naturale ale ochilor în timp și asigură o gestionare optimă a astigmatismului pe parcursul dezvoltării copilului.
Așadar, chiar dacă astigmatismul poate reprezenta o provocare încă de la o vârstă fragedă, din fericire exista multe tratamente și soluții disponibile, care pot ajuta micuții să navigheze cu ușurință această afecțiune oculară. Gestionat corespunzător, astigmatismul nu trebuie să reprezinte un obstacol în calea unei copilării sănătoase și pline de explorări. Prin acțiunea promptă și abordarea adecvată, micuții pot să experimenteze lumea înconjurătoare cu aceeași curiozitate și bucurie ca și ceilalți copii, având parte de o copilărie plină de posibilități și descoperiri.
Sursă foto: Freepik.com.
Referințe
https://www.childrenshospital.org/conditions/astigmatism
https://www.allaboutvision.com/conditions/astigmatism-kids-infants/
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0042698904000525
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8976382/
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
