A- A+
Discromatopsiile sunt un subiect extrem de complex, iar pentru a înțelege cât mai bine ce înseamnă aceste afecțiuni și cum pot fi ele identificate, ai nevoie de informații corecte și de documentare. De aceea, articolul de mai jos vine în ajutorul tău cu explicații pe înțelesul tuturor!
Cuprins
Termenul de discromatic reprezintă o anomalie a vederii. Trebuie înțeles că nu toți oamenii percep culorile la fel, iar acest lucru poate fi cauzat de absența unor anumite celule din retină sau de deteriorarea lor. Ele sunt direct responsabile pentru percepția culorilor. Când o persoană prezintă o incapacitate completă de a recunoaște paleta cromatică, afecțiunea se numește acromatopsie. Astfel, conurile nu funcționează deloc. Ea este cunoscută și ca discromatopsie totală sau color blindness, în limba engleză. Individul percepe lumea din jur doar în nuanțe de gri. Acest lucru se datorează faptului că singurul pigment funcțional este cel al bastonașelor, care sunt special concepute pentru vederea nocturnă.
Studiile au demonstrat că bărbații sunt mult mai predispuși la discromatopsie, ea afectând aproximativ 1 din 12 indivizi ai sexului masculin și doar 1 din 200 de femei. Cu toate că are de cele mai multe ori cauze genetice, ea poate fi și dobândită odată cu vârsta ca efecte ale unor boli ale retinei.
Discromatopsia este de mai multe feluri, iar ea se clasifică în funcție de fiecare pacient în parte. Un grad normal de percepție a culorilor îl au persoanele cu conuri normale și pigmenți sensibili la lumină. Aceștia din urmă se regăsesc în număr de trei, ei fiind responsabili pentru vederea normală, numită și tricromatică. O persoană care nu are o vedere discromată percepe trei culori brute: roșu, albastru și verde. Atunci când ele sunt combinate, paleta cromatică este una complexă și individul poate vedea tot spectrul. În momentul în care un pacient are două tipuri de pigmenți din trei, intervine vederea discromatică. De asemenea, cataracta este un fel de discromatopsie foarte întâlnit, fiind o problemă majoră, deoarece transparența cristalinului scade la o persoană cu cataractă.
Acromatopsia poate fi atât dobândită, cât și congenitală. Pacienții cu această afecțiune au o percepție vizuală oferită doar de pigmentul bastonașelor, ceea ce duce la o vedere periferică mult mai eficientă decât cea centrală. De cele mai multe ori, persoanele care se confruntă cu acromatopsie au nevoie de ochelari de soare indiferent de anotimp, pentru că lumina le sensibilizează destul de mult vederea. Atunci când vine vorba despre acromatopsie cerebrală, adică dobândită, aceștia văd în jurul lor doar în nuanțe de gri, pe când ceilalți percep atât gri, cât și alb și negru.
În ceea ce privește permisul auto, discromatopsia nu este o contraindicație pe plan național, iar în funcție de complexitatea afecțiunii, unele persoane pot conduce. Atunci când se efectuează controlul oftalmologic în vederea obținerii permisului auto, se testează doar sensibilitatea la contraste. Cu toate acestea, unii medici consideră că discromatopsia, mai ales dacă este vorba de cea totală, poate pune în pericol atât șoferul, cât și siguranța celorlalți participanți la trafic.
Pentru a înțelege cât mai bine ce provoacă discromatopsia, este indicat să cunoști câteva noțiuni despre cum oamenii percep culorile și ce cauzează pierderea acestei abilități. Astfel, poate fi vorba atât de pacienții care dezvoltă afecțiuni în timpul vieții, cât și de cei care se nasc cu ele. De exemplu, diferitele boli de ochi, opacifierea cristalinului, administrarea unor medicamente pe o perioadă mare de timp, atrofierea celulelor fotoreceptoare și alți factori asemănători pot cauza deficiențe de percepție.
La polul opus stau cei care au dobândit această afecțiune în mod ereditar. De cele mai multe ori, pacienții nu își dau seama că suferă de deficiențe de percepere a culorilor decât în urma unor investigații și teste oftalmologice sau comparând nuanțele cu o persoană care le percepe în mod normal.
Tot la acest capitol, al diferențierii, trebuie să știi că sunt câteva profesii pe care o persoană cu daltonism sau discromatopsie nu le poate practica, precum: electricieni, zugravi, polițiști, dentiști și altele. De asemenea, meseriile care țin de domeniul artei și mai ales al modei necesită o percepție a culorii excelentă, pe care indivizii cu această afecțiune nu o pot avea. Chiar și piloții trebuie să treacă de testul daltonismului.
Nu în ultimul rând, tot printre cauze se pot menționa:
Pentru că fiecare persoană este diferită și poate duce lipsă de anumiți pigmenți vizuali, aceste afecțiuni trebuie clasificate într-un mod cât mai simplu de explicat și de detectat. De aceea, ca să înțelegi cât mai bine cum poate afecta această tulburare perceperea culorilor, este necesar să cunoști câteva informații despre celulele din retina ochiului.
Așadar, retina are două tipuri de celule: cu con și în baston. Cele din urmă percep contrastele de lumină și umbră, iar primele sunt responsabile de culoarea pe care o vezi. Pacienții cu o vedere normală au trei tipuri de celule în con:
Tot acestea definesc și domeniul spectrului de nuanțe și culori pe care o persoană le poate vedea:
Această lungime de undă este extrem de importantă, pentru că datorită ei pigmenții de culoare din conuri sunt stimulați, iar mai apoi ajung în creier. Când unul dintre acestea nu funcționează, abilitatea de distingere este afectată. De asemenea, în timpul nopții sau în încăperile slab iluminate, vor funcționa doar celulele în baston, ceea ce înseamnă că nici o persoană nu percepe culorile.
Una dintre cele mai des întâlnite acromatopsii este daltonismul. Această afecțiune este cunoscută în limbaj popular ca orbire de culoare (roșu-verde). Studiile arată că afectează mult mai mult bărbații, pentru că este ereditară. Gena responsabilă pentru această tulburare este cromozomul X, genă recisivă. Pentru că bărbații au un singur cromozom X, iar el este purtător al daltonismului, atunci afecțiunea se va transmite. Astfel, femeile, care au doi cromozomi X, au nevoie de două gene purtătoare pentru a prezenta tulburarea.
Așadar, afecțiunea apare apare din cauza conurilor care nu funcționează în mod normal. În această tulburare a vederii cromatice, receptorul de culoare verde sau cel de roșu este complet nefuncțional. Majoritatea persoanelor pot vedea culori, însă nu le diferențiază foarte bine.
Atunci când sunt afectați doi din cei trei pigmenți vizuali, o persoană percepe o singură culoare și derivate ale acesteia. Astfel, afecțiunea se numește monocromatopsie. Ea permite pacientului să vadă cu un singur pigment vizual, ceilalți fiind nefuncționali.
De exemplu, dacă cele două conuri care țin de culorile roșu și verde lipsesc în totalitate, apare vederea monocromatică în albastru. Rămâne funcțional cel care percepe lumini scurte ale undei luminoase, el fiind caracterizate de nuanțele de albastru. De asemenea, persoanele nu văd strălucirea culorilor, fapt care duce de multe ori la confundarea monocromatopsiei cu cea a acromatopsiei. Diferența este că prima categorie de pacienți au capacitatea de a vedea mai multe nuanțe pe timpul zilei.
Atunci când o persoană nu poate percepe culoarea roșie, tulburarea se numește protanopie. Conurile pacienului nu au pigmenți vizuali care să fie sensibili la lungimile mari de undă, iar acest lucru duce automat la incapacitatea de a face diferența între roșu și celelalte culori. De exemplu, derivatele acestei nuanțe sunt închise și asociate în majoritatea cazurilor cu gri, maro sau verde. De cele mai multe ori este imposibilă diferențierea între roșu și verde.
De asemenea, galben și portocaliu pot fi percepute ca nuanțe destul de palide sau ca tonuri diferite de verde. Diferențierea lor se poate face pe baza intensității de verde pe care protanopii o văd. În plus, movul și albastrul sunt nuanțe similare, aproape identice pentru ei, deoarece, roșul din componența culorilor nu poate fi percepută. Nu în ultimul rând, rozul poate tinde să pară albastru.
Exact opusă de protanopie, în acest caz, o persoană nu percepe verdele. Pacienții au conuri cu pigmenți vizuali care nu prezintă sensibilitate la lungimi de undă medii din culoarea verde. Totodată, derivatele din roșu nu sunt întunecate, iar pacienții pot face diferența dintre cele două. Acest lucru face ca afecțiunea să fie clasată ca una mult mai puțin gravă.
Nici în acest caz, nuanțe precum galben, portocaliu, albastru, mov sau purpuriu nu pot fi diferențiate. Cu toate acestea, ele vor părea mai luminoase.
Vederea tricromatică anormală este o problemă destul de minoră în ceea ce privește percepția culorilor. O astfel de persoană are o senzitivitate spectrală puțin mai atipică de cea normală și pigmenți vizuali mai diferiți.
Acest lucru înseamnă că un pacient poate întâmpina dificultăți în diferențierea culorilor, mai ales dacă este vorba de nuanțe apropiate și asemănătoare. Avantajul constă în faptul că va vedea fără probleme două culori complet diferite.
Aici este vorba despre imposibilitatea pigmențilori vizuali de a percepe lungimile de undă scurte ale culorii albastre. Este o afecțiune extrem de rară și destul de serioasă, pentru că o persoană care se confruntă cu ea nu percepe nici albastrul, nici verdele, iar nuanțele de galben pot fi ușor de confundat.
Foarte multe persoane nu sunt conștiente de faptul că au o problemă care ține de discromatopsie, mai ales dacă este una minoră. Cu toate acestea, ea poate afecta capacitatea de a avea diferite locuri de muncă unde este necesară diferențierea nuanțelor. Astfel, se efectuează un test de discromatopsie pentru a vede dacă pacientul poate diferenția culorile, iar în acest fel se va observa care este exact afecțiunea existentă.
Unul dintre cele mai cunoscute este Testul Ishihara, care presupune observarea unor planșe pseudoizocromatice de către pacient. Ele se folosesc atât pentru percepția verde-roșu, cât și pentru albastru-galben. Planșele au integrate pete colorate, iar în mijlocul lor se află un număr. El se poate schimba în funcție de deficiența unei persoane de a deosebi nuanțele.
Pentru început, pacientul trebuie să meargă la un medic oftalmolog pentru a-l ajuta în detectarea discromatopsiei. Deși nu există până în acest moment un tratament sigur pentru aceste tipuri de afecțiuni, oamenii pot apela la ochelari sau la lentile de contact speciale. Ele vor ajuta în distingerea cât mai bună a contrastelor de culoare. De asemenea, vederea poate fi îmbunătățită în diferite circumstanțe.
De cele mai multe ori, discromatopsia nu afectează calitatea vieții unui pacient, astfel de cazuri fiind destul de rare. Majoritatea persoanelor prezintă forme medii care nu le dau voie să diferențieze tonurile culorilor. Mai mult decât atât, mulți pacienți pot practica fără griji diferite meserii chiar și cu aceste afecțiuni.
Așadar, discromatopsia este o tulburare destul de întâlnită în rândul oamenilor, însă de cele mai multe ori nu afectează desfășurarea normală a vieții unui individ. Ia în considerare informațiile de mai sus și nu ezita să mergi la un control oftalmologic dacă te afli printre persoanele afectate.
Sursa foto: Shutterstock.com.
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
