A- A+
Într-o sâmbătă fetița mea, care avea atunci trei ani și jumătate, a inceput să privească cu ochiul stâng către nas. A doua zi, duminică, ochiul drept a inceput și el să privească spre nas. Până atunci ochii ei erau perfect drepți. Iar acum ochii alunecau spre nas, când dreptul când stângul, fără nici o noimă. Am mers de urgență la doctor. A inceput un maraton la toți doctorii care se ocupă de strabism.
Eu trăiesc în Germania de peste 20 de ani. Am făcut tot ce era posibil și imposibil și am ajuns la cei mai cunoscuți doctori.
Am citit pe internet articole de specialitate și cu aceste articole în mână, am căutat exact pe acei oameni care le scriseseră, doctori profesori universitari specialiști în strabologie din toată Germania.
Trebuia să înțeleg ce este de făcut cu fetița mea, care era de nerecunoscut.
Orice mamă cred că ar fi făcut la fel în situația mea, nimic nu era imposibil, nimic nu putea să-mi stea în cale!
Chiar m-a întrebat un doctor, șef de clinică, ce arme am folosit ca să ajung la acești specialiști in strabologie, la care nu ajung nici cei cu recomandări speciale.
Dar dorința de a-mi vedea copilul din nou sănătos nu cunoștea limite.
Singurul tratament care mi-a fost recomandat era operația la ambii ochi. Chiar am ajuns în punctul în care, după luni întregi de zbateri, am semnat actele care erau necesare și am stabilit data operației la cel mai bun specialist, un guru al strabologiei.
În actele de operație era consemnat că sunt de acord că vor urma și alte operații în cazul în care corectura nu era perfectă.
Asta însemna că urmează să am un fel de „abonament” la operații cu copilul meu, fără nici o garanție că într-o zi ar putea să fie din nou așa cum o știam eu. Era ca o rochie pe care o strâmtezi un pic în partea dreapta și apoi un pic în partea stângă și dacă nu e bine mai iei un pic din dreapta și tot așa mai departe.
Ceva în mine nu putea să accepte această perspectivă, simțeam cum mi se ridică părul în cap la gândul unor operații multiple. Așa că am anulat programarea la operație, cu toate că mi s-a spus că este un caz de urgență și că orice întârziere scade șansele ca fetița mea sa mai poată vedea binocular, adică să vadă ca un om normal. Toată lumea mă credea nebună pentru că anulasem operația care fusese atât de greu obținută!
Începusem să mă resemnez cu ideea că fetița mea, care are așa niște ochi frumoși, va rămâne cu ei strâmbi toată viața, dar mai bine niște ochi strâmbi decât un șir nesfârșit de operații care nu știam cum o să se termine.
Ce om pe lumea asta putea să facă ordine în privirea atât de instabilă a copilului meu!
Cum posibilitățile din Germania le epuizasem, am început să caut și pe paginile de internet din România.
Am găsit un interviu cu doamna doctor Ciubotaru pe care l-am ascultat, am găsit și curriculum vitae al doamnei doctor pe pagina clinicii Infosan, în care scria că a fost șefă de promoție, cu doctoratul la München și în plus o mulțime de recomandări ale pacienților mai mult decât entuziaste și pline de recunoștință.
Am luat telefonul, am sunat la clinica Infosan, am primit o programare în câteva zile, m-am suit în avion și am venit în România. Între timp trecuseră aproape doi ani de când mergeam la doctori fără speranță că o să fie bine.
Am ajuns la clinica Infosan și am intrat la consultație. Doamna doctor Ciubotaru a examinat-o pe fetița mea după care mi-a explicat calm, simplu și pe înțelesul meu ce este de făcut. Mi-a spus că o să fie doar o singură operație la un singur ochi, că fetița mea nu va fi traumatizată de operație pentru că i se va spune că merge într-un laborator secret unde sunt multe jucării. Am ieșit de la consultație și m-am dus la recepție să fac programarea pentru operație.
Se întâmplase o minune – pentru prima dată simțeam că sunt cu inima împăcată și ghiara nevăzută care îmi strivise organele în tot acest timp dispăruse!
A venit ziua operației, am așteptat într-un salon care semăna mai mult cu o cameră de hotel decât cu un spital. După operație am avut voie să plecăm acasă. A doua zi pansamentul a fost scos și cu toate că ochiul era inflamat, se vedea deja că privirea copilului meu este perfect dreapta și testele au confirmat vederea binoculară!
Sentimentele de recunoștință față de toată echipa din clinica Infosan, pentru doamna Nela, care stăpânește totul cu o mână de fier, doamna Mirela care este mai mult decât inimoasă, doamna blondă de la recepție și domnul care fac să meargă totul strună, toate doamnele doctor și doamnele și domnii asistenți ale căror nume din păcate nu le-am reținut, doamnei care face curățenie și care a permis băiețelul meu de 3 ani să dea cu mopa prin clinică când nu mai știa ce să facă de plictiseala, tuturor le sunt profund recunoscătoare pentru tot ce au făcut pentru copilul meu.
Cât despre doamna doctor Ciubotaru e prea puțin ce pot sa pun în cuvinte, bunătatea și profesionalismul cu care tratează fiecare pacient în parte, răbdarea cu care răspunde la toate întrebările și fricile, felul simplu, deschis și inimos îmbinat cu dragostea pentru meserie și pentru oameni în general, toate acestea o fac pe cât de umană pe atât de deosebită.
Recunoștința mea și a mamei mele care o stima în mod aparte, recunoștința întregii familii nu cunoaște limite.
De fiecare dată când am fost la clinică, am văzut pacienți veniți din toată țara care așteptau.
În tot acest timp doamna doctor Ciubotarul nu ieșea niciodată din cabinet, au fost ore și ore în șir în care doamna doctor Ciubotaru continua să muncească fără nici cea mai mică pauză până seara târziu, când nu mai rămânea aproape nimeni în clinică.
Și mama mea a fost operată de cataractă la ambii ochi și cu toate că nu o fost o simplă operație, a avut același succes cu care ne-am obișnuit.
Îi doresc doamnei doctor Ciubotaru multă sănătate, dânsei și familiei și multă putere de muncă, să poată să ajute în continuare mulți ochi mici și mari și să poată să redea fericirea așa cum ne-a redat-o nouă și închei cu cuvintele fetiței mele care a numit-o: zâna ochilor!
P.S. Între timp au trecut aproape trei ani de la operație.
În tot acest timp, fetița mea ar fi trebuit să poarte ochelari care să permită mușchilor de la ochi care au fost operați să fie cât mai relaxați. Din păcate în ultimul an, din motive personale, am neglijat purtatul ochelarilor (lucru care nu îl recomand, din potrivă, vă rog să respectați cu strictețe recomandările doamnei doctor). La ultimul control mi-am recunoscut vina cu nepurtatul ochelarilor, dar în loc să fiu certată am fost iar tratată cu înțelegere.
Și în plus, din cauză că privirea fetiței mele este în continuare perfect dreaptă și binoculară, doamna doctor Ciubotaru nu a mai prescris fetiței mele niciun fel de ochelari.
Operația i-a dat posibilitate copilului meu să poată să își aleagă în viitor ce meserie va dori și să se poată căsători cu cine îi va place.
Peste ani va înțelege norocul incredibil pe care l-a avut să o întâlnească pe doamna doctor Ciubotaru.
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
