A- A+
Ai observat că pleoapele tale nu mai arată ca înainte? Activitățile de care te bucuri, precum cititul sau condusul mașinii tale devin din ce în ce mai inconfortabile din cauza durerilor oculare sau de pleoape? Pe măsură ce înaintezi în vârstă, este normal ca mușchii din jurul ochilor să se slăbească progresiv. Aceasta este o cauză frecventă a „pleoapelor căzute”, o afecțiune tratabilă numită și ectropion.
Astăzi îți vom prezenta ce este ectropionul, de câte tipuri poate fi, precum și cum se poate diagnostica această afecțiune. Mai mult decât atât, acest articol te poate ajuta să identifici din timp semnele unui ectropion unilateral sau bilateral, pentru a căuta un tratament oftalmologic adecvat.
Cuprins
Mai întâi este foarte important să stabilim ce este și care sunt cauzele ectropionului.
Ectropionul este o afecțiune comună care se regăsește la nivelul ochilor și a pleoapelor. În acest caz, pleoapa se întoarce spre exterior, de obicei din cauza laxității pleoapei inferioare cauzată de îmbătrânire. Acesta poate apărea la un singur ochi (unilateral), sau la ambii ochi (bilateral). În stadiile incipiente ale acestei afecțiuni, pacienții au adesea simptome de lăcrimare a globului ocular, întrucât lacrimile nu mai pot curge prin sistemul de drenaj care îndeplinește această funcție. Pe măsură ce conjunctiva (o membrană subțire, limpede, care acoperă interiorul pleoapei și îți protejează ochiul) rămâne expusă, pleoapa inferioară poate începe să dezvolte un aspect roșiatic, iritat. În etapele ulterioare, pleoapa inferioară se poate întoarce complet spre exterior, iar în acest caz vorbim de un ectropion tarsal.
Ectropionul poate fi foarte iritant pentru pacienți și poate duce la infecții oculare repetate. În cazuri severe, se pot dezvolta ulcere corneene (inflamații datorate de bacterii, ciuperci, viruși sau Acanthamoeba), care dacă sunt netratate, pot duce lanecroză corneeană. Chirurgia este principala modalitate pentru tratarea ectropionului și are o rată de succes ridicată.
Cea mai frecventă cauză a ectropionului este legată de modificările suportului structural al pleoapelor, cel mai adesea fiind cauzată de înaintarea în vârstă. Denumirea medicală este cea de ectropion involuțional. Pe măsură ce îmbătrânim, mușchii noștri faciali, inclusiv cei din jurul pleoapei, încep să slăbească, să se întindă și să se lase. Pleoapa inferioară este afectată în special de aceste schimbări, întrucât mușchii și tendoanele din jur nu mai pot menține pleoapa întinsă pe suprafața ochiului. Laxitatea pleoapei poate face ca aceasta să se întoarcă spre exterior, provocând un ectropion.
Totodată, afecțiuni precum paralizii faciale (paralizia Bell este un exemplu bun) pot afecta nervul facial care este în strânsă conexiune cu mușchii pleoapelor. Afectarea nervului facial poate duce la paralizia facială și la dezvoltarea unui ectropion al pleoapei inferioare. Acesta se numește ectropion paralitic și presupune un tratament mai complex. În primul rând, pacienții cu paralizie facială necesită o evaluare precisă realizată de un medic specialist. Apoi, se va concepe un plan de management al afecțiunii care poate implica proceduri multiple la nivelul pleoapelor superioare și inferioare pentru a restabili anatomia normală a feței, dar și pentru a proteja vederea.
O altă cauză probabilă ar fi legată de leziuni ale pleoapelor. Ectropionul mecanic poate apărea atunci când pe pleoapă se dezvoltă un nodul, un chist sau o tumoare. Aceste excrescențe pot muta poziția pleoapei inferioare spre exterior. Dacă suspectezi că te confrunți cu un ectropion mecanic, va trebui să îți programezi o consultație oftalmologică pentru adulți de urgență, pentru a exclude posibilitatea unei leziuni canceroase.
Tulburări genetice care cauzează ectropion reprezintă cazuri foarte rare. Uneori, ectropionul se poate observa la nou-născuți. Acesta este de obicei asociat cu tulburări genetice subiacente, cum ar fi sindromul Down sau ihtioza.
Arsurile, traumatismele, intervențiile chirurgicale și afecțiunile pielii, inclusiv rozaceea, pot afecta poziția normală de repaus a pleoapei. Aceste afecțiuni pot provoca cicatrici ale pielii care pot trage pleoapa inferioară spre exterior, ducând la un tip de ectropion numit ectropion cicatricial. Intervenția chirurgicală de la nivelul pleoapelor (blefaroplastie), dacă nu este făcută într-un mod profesional, poate provoca cicatrici ce vor putea duce la dezvoltarea unui ectropion.
De aceea, este esențial să beneficiezi de un diagnostic corect din partea unui medic oftalmolog de specialitate. La programare, medicul oftalmolog va examina ochiul și pleoapele pentru a detecta cauza.
Există cinci tipuri diferite de ectropion care vor putea fi identificate de medic pentru a fi ulterior tratate corespunzător:
Ectropion involuțional (legat de vârstă) – este de departe cel mai comun tip de ectropion și apare de obicei la pacienți cu vârste de peste 60 de ani. Pe măsură ce tendoanele și ligamentele pleoapelor devin mai laxe odată cu înaintarea în vârstă, acestea se pot întoarce spre exterior. Odată ce ectropionul s-a dezvoltat, aceasta este o afecțiune permanentă care va trebui tratată cel mai eficient prin intervenția chirurgicală la nivelul pleoapelor.
Ectropion cicatricial – este cauzat de cicatrizarea pielii care va trage pleoapa spre exterior. Arsurile, traumatismele, intervențiile chirurgicale din trecut, dar și afecțiuni ale pielii (inclusiv rozaceea), pot avea toate acest efect.
Ectropion paralitic – este cauzat de deteriorarea inervației mușchilor care sunt în strânsă legătură cu pleoapa. De obicei, se poate observa acest tip de ectropion la pacienții cu paralizie facială Bell, sau orice afecțiune a nervului facial.
Ectropion mecanic – se poate declanșa în urma unei mase, a cărei greutate va modifica aspectul pleoapei.
Ectropion congenital – este cel mai rar tip de ectropion; acesta se poate identifica chiar de la nașterea unui copil, atunci când marginea pleoapei inferioare a acestuia a fost întoarsă spre exterior.
Este foarte important să recunoști din timp semnele și simptomele care ar putea indica prezența unui ectropion. Iată care sunt acestea:
Ochi înlăcrimați – Ce face ectropionul în această situație este să tragă pleoapa departe de globul ocular. Din cauza faptului că membrana numită conjunctiva este expusă și iritată, lacrimile nu se vor mai putea evacua prin sistemul lor de drenaj. Astfel, acest lucru face ca lacrimile să se acumuleze și să curgă constant peste marginea pleoapelor.
Iritație oculară – Datorită expunerii conjunctivei, globul ocular sau/și zona din preajma acestuia poate deveni foarte iritată, și uneori chiar dureroasă.
Secreții ale ochiului – Secrețiile cu aspect alb-gălbui pot fi mai frecvente din cauza iritației oculare și a lipsei drenajului lacrimal.
Roșeață – Expunerea conjunctivei va da aspectul unei pleoape inferioare foarte roșii la culoare.
Sensibilitatea la lumină și vânt – Iritarea suprafeței corneei va determina, de asemenea, creșterea sensibilității la lumină și vânt a ochiului.
Ectropionul poate fi identificat inițial de un optician sau de un medic de familie care te poate trimite la un oftalmolog pentru o evaluare și un diagnostic mai amănunțit. Totodată, ar trebui să soliciți imediat o programare la clinica ta de oftalmologie dacă mai prezinți și alte simptome. Acestea pot indica dezvoltarea unei infecții oculare sau a ulcerului corneei:
Ectropionul este diagnosticat în timpul unui examen oftalmologic complet al pleoapelor. Mai întâi, medicul oftalmolog va folosi o lumină puternică și un dispozitiv cunoscut sub numele de lampă cu fantă pentru a vizualiza îndeaproape pleoapele pacientului.
Vei primi diagnosticul de ectropionul atunci când o pleoapă, cel mai frecvent pleoapa inferioară este căzută fie unilateral, fie bilateral (mai rar). Frecvent, suprafața interioară a pleoapei este vizibilă.
Examinarea pleoapelor va include: structura facială, evaluarea paraliziei nervului facial, laxitatea pleoapelor, patologia pleoapelor, evaluarea corneei și un diagnostic diferențial.
Este important ca medicul oftalmolog să determine cauza căderii pleoapelor și să excludă orice patologie sau o serie de afecțiuni grave, cum ar fi:
Care sunt posibilele complicații ale ectropionului?
Infecția corneei care duce la ulcerul corneei este cea mai serioasă complicație a ectropionului. Efectul poate fi unul negativ pe termen lung. În acest scenariu, dacă corneea prezintă cicatrici pe suprafața ei, lumina nu va mai putea trece prin ea în mod normal pentru a ajunge la restul ochiului. Infecția corneei și ulcerul corneei pot afecta grav vederea. Acest lucru necesită evaluare medicală și tratament de urgență.
Simptomele infecției corneene și ulcerului corneei includ:
Vestea bună este că ectropionul diagnosticat corect va tratat eficient.
Tratarea unei forme ușoare de ectropion poate include lacrimi artificiale, picături pentru ochi sau unguente care au scopul de a lubrifia globul ocular și de a preveni complicațiile.
Tratarea unei forme moderate-severe de ectropion va implica, în general, intervenția chirurgicală în zona pleoapelor. De multe ori, soluțiile de lacrimi artificiale sunt prescrise de medic pentru a ameliora disconfortul până când se poate efectua acea intervenție chirurgicală.
Totodată, dacă ectropionul se datorează utilizării pe termen lung a anumitor picături pentru ochi sau unei afecțiuni inflamatorii ale pielii, există mari șanse ca acesta să dispară de la sine (dacă este tratată cauza inflamației pielii sau identificată alergia).
Intervenția chirurgicală este singura, dar și cea mai eficientă opțiune de tratament care va restabili poziția naturală de repaus a pleoapei. Procedura variază în funcție de tipul de ectropion și implică de obicei strângerea și repoziționarea țesuturilor pleoapelor. Chirurgia pentru tratarea ectropionului este sigură și eficientă.
În cazul unui ectropion cauzat de înaintarea în vârstă, medicul chirurg va strângere porțiuni ale pleoapei inferioare cu ajutorul unor cusături în colțul exterior al ochiului. Aceasta procedură se efectuează de obicei sub anestezie locală cu sedare. Pacientul este treaz, dar somnoros, iar zona de intervenție va fi „amorțită” printr-o mică injecție în pleoapa inferioară. Întreaga procedură va dura de obicei aproximativ 30 de minute, pentru fiecare pleoapă. Pacientul poate aleagă să stea chiar și o jumătate de zi în clinică și spital, pentru a primi îngrijirea necesară.
În cazul ectropionului cicatricial, va putea fi necesară utilizarea unui lambou de piele sau o grefă în plus pentru a restabili poziția naturală a pleoapei. Această intervenție chirurgicală va durează 60-90 de minute per pleoapă, iar îngrijirea post-operatorie este de obicei mai lungă.
Intervenția chirurgicală în cazul ectropionului mecanic depinde de leziunile de la nivelul pleoapei. Înainte de intervenție, va fi necesară prelevarea unei mici părți a leziunii (biopsie). Aceeași abordare este recomandată și în cazul pacienților cu ectropion paralitic pentru a proteja suprafața ochiului, dar și pentru a preveni pierderea vederii. Aceasta poate include o intervenție chirurgicală la pleoapa superioară, o tarsorafie, lifting la mijlocul feței și strângerea pleoapei inferioare.
Pregătirea pentru operația de ectropion este un pas important. Reamintim faptul că aceasta necesită de obicei, doar o anestezie locală (însă care poate fi corelată cu cea intravenoasă)m pentru a asigura confortul tău pe toată durata procedurii. Înainte de operație, este esențial să vorbești cu medicul oftalmolog despre orice tip de tratamente medicamentoase pe care le urmezi. În unele situații, ți se va solicita întreruperea temporară a acestora, pentru a putea evita posibile efecte secundare sau reacții. Totodată, medicul tău te va sfătui când este bine să întrerupi consumul de alimente sau băuturi, pentru a fi suficient timp între acel moment și intervenția sub anestezie.
Intervenția chirurgicală va corecta ectropionul aproape imediat pentru majoritatea pacienților. Poate exista un disconfort pe termen scurt, ca în cazul oricărei proceduri chirurgicale. Este complet normal să apară niște vânătăi și umflături în jurul zonei care a fost operată, iar aceste semne se vor atenua și vor dispărea în 1-2 săptămâni. De asemenea, inciziile de-a lungul cutelor pleoapei vor minimiza riscul dezvoltării cicatricelor.
După procedură, pacienții vor fi sfătuiți să:
Așadar, o diagnosticare corectă și din timp a ectropionului poate influența foarte mult modul în care va fi tratat acesta. De asemenea, este recomandat să apelezi întotdeauna la servicii oftalmologice ce pun pe primul loc sănătatea și bunăstarea generală pacienților.
Surse foto: freepik.com, shutterstock.com
Referințe:
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
