A- A+
Vederea este unul dintre cele 5 simțuri fără de care nu ne-am putea descurca sau am face-o foarte greu. Imaginează-ți, pentru câteva minute, că nu vezi. Închide ochii și încearcă să te descurci în casă. Deși cunoști foarte bine locul, tot ar fi dificil. Desigur, unele afecțiuni oculare nu le putem controla. Unele sunt congenitale, altele se dezvoltă rapid și când apar simptomele poate fi prea târziu să mai reparăm ceva.
Dar în multe dintre situații, afecțiunile oculare se pot preveni prin simple consultații oftalmologice periodice. La fel ca atunci când ne facem analize de sânge o dată sau de două ori pe an, așa ar fi de ajutor să procedăm și pentru sănătatea ochilor. Edemul papilar, de exemplu, este una dintre afecțiunile care se poate preveni dacă avem grijă constant de sănătatea noastră.
Cuprins
Edemul papilar se poate dezvolta la orice vârstă, indiferent de gen, asta deoarece oricine este expus riscului de a avea presiune intracraniană crescută. Deși aceasta se poate forma și la sugari sau copii foarte mici, fontanelele încă deschise la vârsta aceea atenuează dezvoltarea edemului papilar la această categorie de pacienți.
Relația presiune-volum dintre presiunea intracraniană, volumul lichidului cefalorahidian, sângele de la nivelul creierului și țesutul cerebral este extrem de importantă în dezvoltarea edemului papilar. Având în vedere că volumul total de sânge, lichid și creier este unul fix, orice modificare, creștere, a oricăreia dintre cele trei componente, va duce la creșterea presiunii intracraniene. Fără un factor – tampon care să absoarbă din această presiune sau să scadă volumul componentei care a crescut, apariția edemului papilar este un lucru de așteptat. Această teorie a fost testată și evidențiată de Alexander Monro și George Kellie, fiind cunoscută ca ipoteza Monro-Kellie.
Dar ce este, de fapt, edemul papilar?
Edemul, prin definiție, este o umflătură. Edemul papilar este definit ca fiind o umflătură la nivelul discului optic cauzat, în principal, de presiunea intracraniană crescută. Este importantă diferențierea edemului papilar de alte afecțiuni ale nervului optic precum papilita sau pseudo-edem papilar. Identificarea edemului papilar cere un examen pentru a determina etiologia presiunii intracraniene crescute. Se poate face un CT, RMN sau puncție lombară.
Edemul papilar este evaluat ca având 5 grade de severitate, această evaluare făcându-se pe scala Frisén. Ea este o schemă puternică și foarte utilă ce permite o descriere universală a edemului papilar. Rezultatele de pe această scală pot fi corelate foarte bine cu rezultatele în urma examinărilor imagistice.
Persoanele care se confruntă cu edem papilar au cel mai des dureri de cap. În cazuri rare, pacienții pot fi asimptomatici. În mod normal, aceste dureri de cap asociate cu hipertensiunea crescută se resimt mai tare dimineața, la trezire. Auzirea unui zgomot asociat cu „șușuitul” care se sincronizează cu bătăile inimii poate fi, de asemenea, un simptom comun întâlnit în cazurile hipertensiunii intracraniene crescute. În cazurile severe, pacienții pot avea simptome precum greața sau vărsăturile. În plus, tot în cazurile de severitate, poate apărea paralizia nervului al VI-lea.
Edemul papilar ce se formează din cauza hipertensiunii intracraniene, are potențialul de a provoca pierderea vederii, însă disfuncția vizuală depinde de gradul la care a ajuns afecțiunea. Acuitatea vizuală și vederea culorilor nu sunt afectate din prima. Persoanele care au această afecțiune pot avea obscurări vizuale tranzitorii, episoade scurte de estompare sau pierdere a vederii, semne care durează câteva secunde. Cel mai adesea ele sunt favorizate de schimbarea poziției.
Edemul papilar poate provoca defecte permanente ale câmpului vizual care deseori duc la formarea unui glaucom ce progresează lent.
Cauzele apariției acestei umflături sunt diverse, însă toate țin de afecțiuni la nivelul creierului. Mai mult, toate afecțiunile conduc la creșterea presiunii intracraniene și, prin urmare, la formarea edemului papilar.
Hipertensiunea intracraniană idiopatică (HII) este denumită și pseudotumoră cerebrală primară. Este diagnosticată prin excludere, folosind criterii de diagnostic specifice. Acestea includ:
Pentru femeile care suferă de obezitate și se află în perioada de fertilitate sunt mai mari șansele ca această afecțiune care duce la edemul papilar să apară. Însă, afecțiunea s-a observat și la alți pacienți de diferite vârste.
Factorii de risc pentru HII sunt utilizarea unor tratamente cu litiu, hormoni, analogi ai Vitaminei A, antibiotice – în special minocitină.
Hemoragia cerebrală este o afecțiune extrem de serioasă. Dacă nu este tratată la timp, poate pune viața pacientului în pericol. Unele hemoragii pot da semne și simptome precum semiparalizii, moment în care este nevoie să apelați la medic. Altele, în schimb, pot conduce la formarea unui edem papilar.
Hematomul subdural acut (SDH) și hemoragia intraparenchimatoasă (IPH) pot fi asociate cu apariția edemului papilar. Acestea se pot dezvolta la doar câteva ore în urma unei hemoragii cerebrale. Edemul papilar care apare din aceste două cauze se dezvoltă numai la o mică parte dintre persoane, chiar dacă există o presiune intracraniană crescută. Dintr-o serie de pacienți cu anevrisme cerebrale care s-au rupt, doar 16% au fost identificați cu hematom subdural acut. Prezența edemului nu a fost influențată de vârstă sau gen. Studiile evidențiază faptul că tipul acesta de hematom produce edem papilar fie prin blocarea fluxului de lichid cefalorahidian (LCR) în sistemul ventricular, fie prin blocarea absorbției LCR.
Edemul papilar apare atât la pacienții cu hematom subdural care se află într-o fază acută, dar și la cei care îl au și sunt în fază cronică. Preponderent, însă, se observă în faza acută. Pe de altă parte, edemul papilar poate apărea și la pacienții cu hematom epidural. Acesta se poate dezvolta la mai multe săptămâni după leziunea care a provocat hematomul. Cel mai frecvent, edemul apare atunci când hematomul provoacă compresia sinusului sagital superior.
Trauma cerebrală sau traumatismul cerebral, este o leziune craniocerebrală. Printre zonele în care se pot localiza cel mai des traumatisme cerebrale se numără: corpul calos – care leagă cele două emisfere cerebrale, zona peri și para ventriculară, hipocampul, trunchiul cerebral și altele. Leziunile pot fi:
Astfel, apare conceptul de boală cerebrală traumatică. În urma unei astfel de boli, poate apărea edemul papilar. Asta deoarece în plus față de hemoragia intracraniană traumatică și astfel de traumatisme cerebrale precum leziunile, în corelație cu presiunea intracraniană crescută, pot conduce la dezvoltarea edemului papilar.
Conform studiilor cu pacienți cu traumatism cranian acut, există corelații între acest tip de leziuni, presiune intracraniană crescută și edem papilar. Cu toate acestea, edemul a fost diagnosticat mai mult la persoanele care au suferit o formă de hemoragie cerebrală. Pentru aceia dintre ei care au dezvoltat edem în urma traumatismului, acesta a fost descris ca fiind ușor și din acest motiv s-a rezolvat imediat.
Felul în care apare edemul papilar în urma traumatismului cranian este faptul că în urma leziunii apare o creștere bruscă a presiunii intracraniene. Astfel, edemul apare chiar în prima săptămână după leziune.
Meningita este una dintre cauzele apariției edemului papilar. În urma meningitei poate crește presiunea intracraniană prin producerea de edem cerebral secundar sever, hidrocefalie sau absorbția lichidului cefalorahidian. Se întâmplă rar ca un edem papilar să fie cauzat de meningită, însă aceasta nu trebuie scoasă din calcul. În orice caz, un edem papilar provocat de meningită este ușor și tranzitoriu.
Diagnosticarea edemului papilar în cazurile de meningită este complicată de prezența unor mecanisme alternative pentru apariția edemului, altele decât presiunea intracraniană ridicată: mecanisme infecțioase directe, inflamatorii sau infiltrative – meningita criptococică.
În urma unui studiu realizat pe 2178 cazuri de persoane cu meningită, doar 2.5% dintre pacienți au avut edem papilar. În urma unor revizuiri a 100 de pacienți, la interval de câteva luni de la studiu, doar 6 dintre ei mai prezentau edem papilar și doar 2 dintre aceștia aveau în continuare presiunea intracraniană ridicată.
Tumorile depistate la nivelul măduvei spinării sunt o cauză neobișnuită pentru creșterea presiunii intracraniene. Cu toate acestea, uneori se mai întâmplă să crească aceasta presiune și să apară edemul papilar. Cele mai multe dintre tumorile măduvei sunt intradurale, însă și cele extradurale pot crește presiunea intracraniana. În tumorile de la nivelul cerebelului se consideră că presiunea intracraniană crește deoarece partea superioară a tumorii se umflă și apare compresia cerebelului și obstrucția de lichid cefalorahidian. Peste jumătate dintre leziunile măduvei care se asociază cu edemul papilar sunt ependimoame sau neurofibroame, care se regăsesc în regiunea toracică sau lombară.
Edemul papilar poate fi prezent ocazional și la pacienții cu alte patologii ale coloanei vertebrale ce nu țin de tumori al măduvei. În cazul herniei de disc toracic mai poate apărea un edem papilar. În cele mai multe cazuri, acesta se rezolva postoperator. În cazul acestor pacienți, se consideră că edemul papilar a apărut fie în urma unei congestii venoase epidurale cronice datorate herniei de disc, fie în urma unei meningite aseptice asociată cu un nivel crescut de proteină în lichidul cefalorahidian.
Pacienții cu edem papilar minim, fără pierderi vizuale sau alte simptome, pot fi tratați în mod clasic și monitorizați frecvent pentru a nu se dezvolta simptome datorate pierderii vederii. Principalele obiective ale tratamentului sunt atenuarea simptomelor și conservarea vederii. Tratamentul clasic presupune scăderea în greutate, menținerea unei diete echilibrate și medicație: inhibitori ai anhidrazei carbonice – acetazolamidă; diuretice; topiramat. Intervenția oftalmologică chirurgicală este indicată pacienților care nu observă îmbunătățiri în urma tratamentului clasic sau acelora care nu tolerează această schemă de tratament. Cu toate acestea, pacienții cu edem papilar fulminant acut și pierderea vederii rapide necesită, de obicei, o intervenție chirurgicală urgentă pentru a preveni pierderea ireversibilă a vederii.
Aceste măsuri și metode de tratament se iau de către medicul specialist. Prin urmare, un consult medical poate fi singura cale spre a descoperi edemul papilar și a ajunge la un tratament corespunzător pentru ca vederea să nu fie afectată ireversibil.
În concluzie, principala cauză a apariției edemului papilar și posibil a pierderii vederii, se datorează creșterii presiunii intracraniene. Aceasta este transmisă în jos spre nervul optic din cavitatea intracraniană. Tratamentul medical cu scăderea în greutate și diuretice rămâne un tratament pilon în cazul edemului papilar produs de creșterea presiunii intracraniene, tratamentul chirurgical fiind administrat celor care din diferite motive nu pot beneficia de prima opțiune de tratament. Deși majoritatea pacienților nu prezintă o pierdere severă a vederii, unele persoane pot avea un decurs malign sau fulminant al edemului, caz în care este necesar un tratament mai agresiv și urgent.
Controalele medicale pot fi salvatoare de vieți. O dată sau de două ori pe an este recomandat să faci un set complet de analize și controale pentru a putea preveni dezvoltarea oricăror anomalii ce ți-ar putea pune sănătatea în pericol.
Sursa foto: freepik.com, pexels.com
Surse bibliografice:
John J. Chen, MD PhD & M. Tariq Bhatti, MD – Papilledema
https://rarediseases.info.nih.gov/diseases/7318/papilledema/living
Michael L. Morgan et al. – Papilledema: epidemiology, etiology and clinical management
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
