A- A+
Fiecare om este unic, cu caracteristici fizice care îl diferențiază de ceilalți. Printre aceste trăsături individuale remarcabile se numără și culoarea ochilor. Majoritatea oamenilor au aceeași culoare a ochilor în ambele globuri oculare, dar există și o condiție rară și fascinantă, cunoscută sub numele de heterocromie, în care persoanele au ochi de culori diferite. Acest fenomen a stârnit întotdeauna interesul și fascinația oamenilor, de aceea în acest articol vom explora ce este heterocromia, tipurile acesteia și cum se manifestă în mod obișnuit.
Cuprins
Heterocromia este o caracteristică rară a ochilor, care se manifestă prin prezența unor culori diferite în globii oculari ai unei persoane. Aceasta se datorează variațiilor în concentrația și distribuția melaninei, pigmentul responsabil pentru culoarea ochilor, pielii și părului. Producția și distribuția melaninei în ochi sunt influențate de diferiți factori genetici și biochimici. În general, heterocromia irisului este considerată o trăsătură benignă și nu reprezintă de obicei un risc pentru sănătatea ochilor sau a vederii. În continuare, vom vorbi în detaliu despre ochii schimbători și ce îi determină să își modifice aspectul.
Este mai ușor să înțelegem determinanții culorii irisului având în vedere anatomia acestuia. Irisul și corpul ciliar alcătuiesc acoperământul uveal anterior. Irisul este alcătuit din două straturi anatomice care conțin pigmenți: stroma și epiteliul. Stroma irisului este stratul anterior, format din țesut conjunctiv colagenos liber, mușchii sfincter și dilatator al pupilei, vasele de sânge, nervii, melanocitele și alte celule. Stratul posterior (epiteliul pigmentar al irisului) este compus din două straturi de epiteliu cuboidal.
Un alt concept important este cantitatea, tipul și localizarea pigmentului prezent. Un tip de celule numite melanocite produc melanină, care este depozitată în melanozomi. Aceștia sunt un organ special găzduit de reticulul endoplasmatic din celulele pigmentare; melanozomii sunt cei care sintetizează melanina, așadar ei creează culoarea. Variația în numărul de melanozomi și cantitatea de pigment în fiecare melanozom din stroma irisului anterior determină culoarea ochilor. Tipul de pigment afectează și culoarea lor.
Cele două tipuri principale de pigment sunt eumelanina (pigment brun până la negru) și feomelanina (pigment roșu până la galben). La nivelul epiteliului pigmentar al irisului se află eumelanina, în timp ce, la nivelul stromei irisului sunt prezente atât eumelanina, cât și feomelanina. Lipofuscina (de culoare galbenă) se poate acumula odată cu înaintarea în vârstă și/sau în cazul unor afecțiuni oculare. Prezența relativă a diferitelor tipuri de eumelanină și feomelanină determină atât culoarea părului, cât și culoarea irisului.
Genetica joacă un rol important în determinarea culorii ochilor. În cazul majorității tipurilor de heterocromie, unde este inclusă și varianta de heterocromie centrală, cauzele sunt de cele mai multe ori de natură genetică. Datorită implicării mai multor gene, pot apărea uneori culori de iris neașteptate. În multe cazuri, apare mozaicism genetic, atunci când recombinația genetică sau o mutație survine în timpul mitozei, creând un organism cu celule genetic diferite. În cazul albinismului, atât stroma irisului, cât și epiteliul pigmentar al irisului sunt afectate. Albinismul ocular este moștenit în mod recesiv.
Heterocromia: Simptomele acestui aspect genetic sunt extrem de ușor de observat cu ochiul liber. Majoritatea cazurilor de heterocromie a ochilor sunt strict de natură benignă, fiind reprezentate în esență de nuanțele diferite ale irisului. Culoarea ochilor se schimbă de la nuanțe deschise la nuanțe mai închise în primul an de viață iar cele mai multe schimbări au loc între 3 și 6 luni și depind de inervația adrenergică. De aceea, toți bebelușii au ochii albaștri. Lipsa inervației adrenergice în sindromul Horner determină o culoare mai deschisă a irisului, care va avea o pupilă mai mică în condiții de lumină redusă.
Alte structuri în interiorul irisului și în alte părți pot afecta, de asemenea, culoarea acestuia. În primul rând, atrofia irisului din afecțiuni precum sindromul de dispersie a pigmentului, precum și sindromul endotelial iridocornean și leziunile irisului, cum ar fi cele cauzate de intervenții chirurgicale sau traumatisme, pot provoca heterocromie în iris. În al doilea rând, dimensiunile diferite ale pupilei, care pot fi rezultatul unui traumatism ocular, a unei pupile Adie sau a sindromului Horner, sau o pupilă anormală, cum ar fi cazul colobomei irisului, pot crea impresia de heterocromie iriană. Diverse structuri neoplazice în interiorul irisului sau modificări corneene asimetrice, pot provoca, de asemenea, heterocromie.
În cele din urmă, mai multe fenomene optice și condiții de lumină pot afecta aspectul irisului. De exemplu, lumina ambientală redusă poate face ca un ochi de culoare chihlimbar să pară maro.
Există mai multe tipuri diferite de heterocromie, fiecare cu caracteristici specifice. Printre cele cunoscute se numără:
Heterocromie completă: Denumită și heterocromie totală, este tipul clasic de heterocromie, în care fiecare ochi are o culoare complet diferită. De exemplu, un ochi poate fi de culoare maro, în timp ce celălalt poate fi albastru sau verde.
Heterocromie parțială: Această formă de heterocromie se caracterizează prin prezența unor pete sau zone cu culori diferite în același ochi. De exemplu, un ochi cu irisul predominant maro poate avea o pată de culoare albastră sau verde.
Heterocromie centrală: În această formă, irisul are o culoare diferită în zona din jurul pupilei, comparativ cu restul irisului. Acest contrast poate crea un efect interesant și atrăgător. Heterocromia centrală este un aspect des întâlnit în rândul persoanelor care au ochii albaștri sau verzi.
Heterocromie sectorială: Aici, heterocromia se manifestă sub formă de segmente distincte de culori diferite într-unul sau ambii ochi. De exemplu, o parte a irisului poate fi de o altă culoare decât restul.
Heterocromia poate avea diverse cauze, iar acestea pot fi împărțite în două categorii principale:
Această formă de heterocromie este prezentă încă de la naștere și se datorează diferențelor genetice moștenite de la părinți. Genele responsabile de producția de melanină și de distribuția acesteia în ochi pot fi transmise în mod diferit de la fiecare dintre părinți, determinând variații de culoare între ochii copilului.
Cauze ale heterocromiei congenitale:
Această formă de heterocromie apare în timpul vieții unei persoane, din diverse motive medicale sau traume. De exemplu, anumite boli sau afecțiuni oculare pot perturba producția normală de melanină, determinând apariția unei diferențe de culoare între ochi. În cazul acestui tip de manifestare a heterocromiei, cauza inițială este de cele mai multe ori asociată cu o afecțiune medicală, motiv pentru care ar fi de dorit să apelezi la consultații oftalmologice pentru adulți, pentru a putea exclude eventualele boli de care ai putea suferi.
Cauze ale heterocromiei dobândite:
Dacă ai fost atent până acum, cu siguranță ai înțeles două aspecte foarte importante în legătură cu heterocromia: poate fi genetică (pur și simplu te naști cu ochi de culori diferite) sau dobândită (în acest caz, heterocromia devine un semn clinic, un simptom al altei afecțiuni de care s-ar putea să suferi, dar nu știi încă). Diagnosticul diferențial se va face între bolile ce determină apariția heterocromiei congenitale, luând în considerare celelalte semne clinice asociate acestora. Datoria medicului oftalmolog este de a elimina afecțiunile care nu se potrivesc manifestării clinice pe care tu o ai și să pună un diagnostic cât de precis posibil. Cele mai importante diagnostice diferențiale se fac între cauzele care determină apariția heterocromiei dobândite (menționate în capitolul anterior) și următoarele afecțiuni:
Afecțiuni locale ale irisului și ochiului, inclusiv iridociclită heterocromică Fuchs și melanom[12]
Heterocromia nu este o afecțiune strict întâlnită în rândul oamenilor, aceasta putând fi observată la diferite specii de animale. Heterocromia poate afecta unul sau ambii ochi și poate varia în intensitate și tip. Unii pacienți pot avea o formă ușoară de heterocromie, în timp ce alții pot prezenta diferențe mai pronunțate de culoare între ochi.
Cât despre prevalența heterocromiei, aceasta este destul de rară la oameni, afectând aproximativ 1% din populație. Cu toate acestea, există diferențe regionale și etnice în privința frecvenței acestei caracteristici.
Impactul cultural și social
Heterocromia a fost întotdeauna un subiect de fascinație în cultura noastră. Oamenii cu ochi de culori diferite au fost adesea priviți ca fiind speciali sau unici. Acest aspect a fost reflectat în artă, literatură și în cinematografie, unde personajele cu heterocromie au fost adesea portretizate ca fiind misterioase sau cu puteri neobișnuite. Din păcate, această fascinație poate adesea conduce la subiectivarea și stigmatizarea unor persoane cu heterocromie, în loc să fie văzute ca indivizi frumoși și valoroși, așa cum sunt toții oamenii.
Heterocromia reprezintă un fenomen remarcabil și fascinant, care adaugă diversitate și frumusețe în rândul caracteristicilor umane. Cu toate că este rar întâlnită, această diferență de culoare a ochilor a captivat întotdeauna imaginația oamenilor. Indiferent de tipul sau intensitatea sa, heterocromia ar trebui să fie privită cu apreciere și acceptare, ca o expresie a bogăției diversității umane. Este important să înțelegem că frumusețea stă în diferențele noastre, iar heterocromia este doar unul dintre multele aspecte care ne fac să fim unici pe acest Pământ.
În concluzie, heterocromia nu cauzează nici un fel de probleme în viața de zi cu zi. Aceasta poate fi dobândită la naștere, prin genele transmise de la părinți, sau în timpul formării ochilor. În cazuri destul de rare, poate fi un simptom al unei afecțiuni medicale, prin urmare este recomandat să efectuezi un examen oftalmologic complet atunci când observi o schimbare a culorii unui ochi sau a ambilor.
Surse foto: Freepik.com, Unsplash.com
Referințe:
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
