A- A+
Keratopatia este un termen generic care desemnează afecțiunile corneene și se manifestă prin opacifierea corneei (aspect tulbure) și formarea unor vase de sânge pe suprafața acesteia. Pentru a putea acționa ca o lentilă și pentru a-și putea îndeplini toate funcțiile în mod corespunzător, corneea trebuie să fie perfect transparentă și cu o grosime de cca. 540-560 de microni. Din acest motiv, este important să apelați la sfatul medicului oftalmolog imediat ce observați apariția simptomelor descrise mai jos.
Unii specialiști sunt de părere că această afecțiune oculară poate fi cauzată de numărul precar de celule stem limbale, celule care se află în Limbus (marginea globului ocular unde corneea se transformă într-o scleră opacă) și care ajută corneea să-și mențină transparența și să se regenereze în cazul unor iritații sau leziuni. Pentru a preveni evoluția afecțiunilor oculare de orice tip, este recomandat să efectuați investigații și teste oftalmologice periodice.
Există mai multe categorii de keratopatie, iar tratamentul acestora poate fi chirurgical sau nechirurgical, în funcție de diagnostic, complicații și stadiul bolii.
Cuprins
Fiind un termen generic pentru orice afecțiune a corneei, keratopatia poate fi împărțită în mai multe categorii și, de asemenea, poate fi asociată cu alte boli. Acest articol tratează cele mai frecvente forme de keratopatie cu scopul de a informa și de a atrage atenția asupra simptomelor aferente, dar și ce trebuie evitat pentru a preveni apariția sau agravarea acestei boli.
Keratopatia edematoasă, cunoscută și sub numele de keratopatie buloasă, se manifestă prin acumularea de lichid în cornee (i.e. edem corneean – de unde și denumirea de „edematoasă”) cauzată de o disfuncție a endoteliului corneean, un strat de celule care se regăsește pe suprafața interioară a corneei. Umoarea apoasă, un lichid limpede și incolor produs de ochi cu rolul de a-l hrăni, aflat în camera anterioară și posterioară a globului ocular, pătrunde în cornee, ceea ce duce la formarea unor „bule” (umflături asemănătoare unor vezicule), pe suprafața corneei.
Printre cele mai comune simptome se numără sensibilitatea la lumină puternică, vederea încețoșată și senzația de obiect străin în ochi. Pe măsură ce afecțiunea evoluează, corneea își pierde transparența, lucru care afectează inevitabil vederea.
Keratopatia în bandă se caracterizează prin formarea unei benzi opace și orizontale deasupra corneei și care apare, de obicei, de la periferia ochiului, avansând treptat către centrul acestuia. În general, această bandă apare ca urmare a depunerilor de calciu sub epiteliu, de unde și aspectul alb-cenușiu.
Principalele cauze și boli asociate keratopatiei în bandă sunt sindromul ochiului uscat, inflamațiile oculare precum uveita cronică, keratita interstiţială sau traumatismele repetate cauzate de multiple intervenții chirurgicale la nivelul ochilor. Alte afecțiuni sistemice care pot duce la creșterea concentraţiilor serice de calciu și fosfor și, implicit, la apariția keratitei în bandă sunt mielomul multiplu, hiperparatiroidismul, sarcoidoza și insuficiența renală cronică.
Iritanții chimici constituie, de asemenea, un factor declanșator, de aceea este recomandat să evitați utilizarea excesivă a pilocarpinei, care conține conservanți pe bază de mercur, sau a uleiului siliconic, folosit la dezlipirea de retină.
Simptomele includ dureri oculare puternice și scăderea acuității vizuale.
Keratopatia neurotrofică este o afecțiune rară și degenerativă a epiteliului cornean care implică tulburări la nivelul inervației corneei. Cele mai comune cauze ale keratopatiei neurotrofice sunt virusul herpetic (HSV) și virusul varicelo-zosterian (responsabil de apariția zonei zoster), precum și diabetul sau arsurile chimice și termice. Intervențiile chirurgicale la nivelul corneei pot de asemenea să ducă la apariția keratitei neurotrofice.
Simptomele distinctive asociate keratopatiei nefrotice includ reducerea sau absența sensibilității corneene, terminațiile nervoase fiind profund afectate. Din acest motiv, afecțiunea este de obicei asimptomatică, însă poate fi însoțită de semne precoce precum ochi înroșiți sau inflamații.
Keratopatia de expunere se produce în momentul în care pleoapele nu se închid corespunzător (condiție numită lagoftalmie) și, prin urmare, nu pot proteja corneea de factorii externi, lucru care conduce la deteriorarea acesteia. Afecțiunea se datorează diminuării secreției lacrimale (sau a filmului lacrimal), suprafața corneei devenind uscată.
Ochii uscați devin astfel mai sensibili în fața iritațiilor oculare, motiv pentru care pacienții se pot confrunta cu simptome precum vedere încețoșată, sensibilitate la lumină, senzația de praf în ochi și roșeață. Dacă ochii rămân uscați o perioadă îndelungată, acest lucru poate duce la apariția infecțiilor sau a cicatricilor pe cornee, ceea ce poate afecta permanent vederea în lipsa unui tratament administrat la timp.
În general, prognosticul keratopatiei în bandă sau al celei de expunere este unul favorabil. Pentru a preveni recidiva bolii, tratarea în paralel a condițiilor oculare sau sistemice asociate este extrem de importantă indiferent de tipul de keratopatie cu care ne confruntăm.
Persoanele asimptomatice sau care experimentează simptome ușoare de keratopatie în bandă pot fi tratate fără intervenții chirurgicale invazive. Una dintre remediile recomandate pentru keratopatia în bandă, cât și pentru cea buloasă, include folosirea lentilelor de contact terapeutice cu terapie topică antimicrobiană care protejează terninațiile nervilor corneeni. Alte tratamente includ diferite picături sau unguente oftalmice care ameliorează simptome precum iritația, lăcrimarea excesivă, senzația de corp străin în ochi sau sensibilitatea la lumină.
Keratopatia neurotrofică necesită de regulă intervenții chirurgicale, cea mai frecventă fiind neurotizarea corneei – o procedură de reinervare senzorială.
În cazul keratopatiilor cronice este necesară efectuarea unui transplant de cornee, deși perioada de recuperare este mai îndelungată și poate duce la apariția complicațiilor la nivelul globului ocular.
Alte tratamente recomandate în stadiile avansate ale bolii sunt keratectomia fototerapeutică cu laserul excimer sau tratamentul cu EDTA, un agent chelator folosit ca anticoagulant, eficient în special pentru tratarea keratopatiei în bandă.
Înainte de a opta pentru oricare dintre aceste tratamente, medicul de specialitate va trebui să realizeze un diagnostic pe baza unui examen clinic, imagistic și biomicroscopic, astfel încât să răspundă nevoilor dvs. Este recomandat să mergeți la un consult oftalmologic periodic pentru a preveni apariția afecțiunilor oculare, mai ales deoarece unele pot fi asimptomatice.
Surse foto: Pexels.com; ro.pinterest.com
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
