A- A+
Lentila convergentă poate fi regăsită într-o mulțime de contexte, de care sigur te-ai lovit în viața de zi cu zi. Însă, chiar dacă porți ochelari, ai privit printr-un microscop sau printr-un telescop, este puțin probabil să fi aflat detalii suplimentare despre componența acestora și despre modul în care acționează o lentilă convergentă asupra modului în care tu percepi imaginea respectivă. Așadar, pentru a descoperi mai multe informații despre acest subiect, este important să cunoști, în primul rând, caracteristicile esențiale și, mai apoi, să analizezi nivelul de aplicabilitate al acestora. Oftalmologia este o știință care operează cu astfel de detalii – prin urmare, dacă vrei să afli mai multe despre corectarea defectelor de vedere cu ajutorul unei lentile convergente, ia în considerare toate aspectele semnificative.
Cuprins
Lentila este un sistem optic care funcționează pe baza principiului de refracție a luminii, prin care se schimbă direcția de propagare a ei, atunci când trece dintr-un mediu transparent în altul. De-a lungul istoriei, lentilele au fost folosite în multiple feluri – încă din Grecia Antică se vorbea despre cum poate fi utilizată o lentilă. De exemplu, Aristofan menționează, în una din operele sale, existența unei lentile convergente, care reprezenta un instrument folositor, cu ajutorul căruia un obiect putea lua foc, prin concentrarea razelor soarelui într-un singur punct. De asemenea, se spune că împăratul Nero utiliza o bucată de smarald, care avea fețele concave, pentru a se uita la luptele de gladiatori. Apoi, în secolul al XIII-lea, au fost inventați ochelarii, iar defectele de vedere au putut fi ținute sub control. Roger Bacon a studiat aceste fenomene, fiind pasionat de știință, și a scris o lucrare despre folosirea lentilelor optice. Primii ochelari au fost creați în Europa, iar, în anul 1760, Benjamin Franklin a realizat prima pereche de ochelari bifocali. Treptat, lentilele au devenit indispensabile pentru oameni, fiind folosite nu doar la ochelari, ci și la camere foto/video, binocluri, lupe, lentile de contact, etc. Lentila este făcută, de regulă, din sticlă optică – ea este tăiată și modelată cu ajutorul unor unelte concave sau convexe, iar, apoi, este șlefuită pentru a căpăta aspectul final.
Lentilele sunt de mai multe feluri și se pot clasifica în funcție de anumite criterii specifice. De pildă, după modul în care ele acționează asupra luminii ți transformă fasciculul de lumină paralel, se pot împărți în lentile divergente și lentile convergente. Ambele au o formă specifică: cele convergente sunt mai groase la centru și mai subțiri spre extreme, având abilitatea de a aduna razele de lumină, iar cele divergente sunt mai groase spre extreme și mai subțiri spre mijloc, împrăștiind razele de lumină. Însă, totul depinde de indicele de refracție – dacă acestea este mai mare, efectul final este exact opus. În general, proprietățile unei lentile sunt definite de mai multe elemente, care au un impact puternic asupra modului în care aceasta acționează. Axa optică și focarele lentilei sunt detalii pe care un specialist le cunoaște și le analizează, în așa fel încât abordarea să fie cea corectă.
În lentila convergentă, imaginea este reală, răsturnată și mai mică decât obiectul – însă, imaginea finală depinde și de distanța dintre obiect și suprafața lentilei. Lentilele de acest gen fac un lucru clar: deviază, prin focalizare, raza de lumină care cade pe suprafața lor, aflându-se într-o direcție paralelă cu axa principală. O lupă, de exemplu, este alcătuită, prin definiție, dintr-un ansamblu convergent de lentile, ce sunt fixate într-o montură specifică. Prin intermediul acesteia, se poate mări imaginea unui obiect, atunci când lupa este așezată în fața acestuia. De altfel, aceste tipuri de lentile convergente pot fi găsite și în structura unui microscop sau a unui telescop. Totuși, una dintre cele mai frecvente utilizări este corectarea defectelor de vedere și a viciilor de refracție – asta înseamnă că ele pot fi folosite în situații de hipermetropie sau presbiopie.
În ceea ce privește clasificarea specifică a lentilelor convergente, este bine să știi că există trei tipuri distincte: cele biconvexe, cele plan-convexe și cele concave-convexe. Lentilele biconvexe sunt alcătuite din două suprafețe convexe, în vreme ce lentilele plan-convexe se caracterizează printr-o suprafață plană și una convexă, iar cele concave-convexe au o suprafață convexă și una ușor concavă.
Dacă se vrea determinarea distanței focale a unei lentile convergente, trebuie, mai întâi, să se determine ordinul de mărime, prin proiectarea unei imagini a unui obiect. Aceasta trebuie proiectată pe un paravan sau pe un perete, pentru a se crea o distanță anumite între acest punct fix și lentila convergentă. Însă, pentru ca măsurătorile să fie eficiente, trebuie centrat și calibrat întregul sistem, pentru a nu da erori ulterioare. De aceea, specialiștii așază sursa de lumină, obiectul, vizorul și lentila într-o manieră specifică, astfel încât distanța care se creează între obiect și vizor să fie mai mare decât distanța focală înmulțită de 4 ori. Apoi, lentila este deplasată pentru a se obține o imagine micșorată a respectivului obiect. Așadar poți măsura această distanță, ținând cont de anumite elemente și caracteristici specifice, care îți vor spune cum anume va trebui abordată această convergență și, mai ales, cum poți măsura, concret, impactul acesteia asupra acuității vizuale și dioptria totală.
Viciile de refracție sunt cauzate de modul anormal în care se refractă lumina atunci când trece prin mediile transparente aflate în componența ochiului. Există mai multe afecțiuni de acest gen (astigmatism, miopie, etc.), însă doar câteva pot fi rezolvate cu ajutorul unor lentile convergente – cel mai des întâlnite sunt hipermetropia și presbiopia. Iată ce detalii trebuie să știi despre acestea:
Hipermetropia
Hipermetropia reprezintă o anomalie de refracție, care face ca imaginea să fie formată în spatele retinei. Dioptriile sunt cu plus și pot fi mici (sub 3 dioptrii), medii (între 3 și 6 dioptrii) sau mari (peste 6 dioptrii). Există și situații rare în care dioptriile pot fi mai mari, însă, în acest caz, pacientul poate suferi de afakie congenital (cristalinul poate lipsi încă de la naștere). Această afecțiune poate apărea atât la copii, cât și la adulți. Indiferent de vârsta pe care o are pacientul, este important ca acest defect să fie corectat cât mai repede, pentru a se evita agravarea lui. Corectarea se face prin intermediul lentilelor convergente, care au rolul de a aduce imaginea pe retină, acolo unde ar trebui să se formeze, în mod normal. Hipermetropia se instalează atunci când diametrul antero-posterior ochiului este mai mic decât ar trebui să fie în general. Acest viciu de refracție este cauzat de faptul că, la nivelul maculei, lumina este proiectată ca un cerc luminos, care, la rândul lui, generează scăderea acuității vizuale. Astfel, lungimea axului anteroposterior (la hipermetropie, este prea scurtă) și puterea refractivă a dioptrului se află în dezechilibru. O persoană care suferă de hipermetropie poate avea dificultăți în a focaliza – de aceea, un astfel de defect de vedere poate duce la dureri de cap, oboseală, efort ocular excesiv sau încordare.
Presbiopia
Presbiopia este, în general, caracteristică persoanelor cu vârsta de peste 40 de ani și se manifestă prin deteriorarea vederii de aproape. Astfel, având în vedere că această afecțiune afectează doar câmpul vizual situat imediat în apropierea ochilor, este recomandat să porți ochelari cu lentile convergente, atunci când desfășori activități care necesită o focalizare de acest gen (cum este în cazul cititului, al scrisului, al cusutului, etc.). Însă, dacă vrei să afli mai multe despre acest subiect, este important să iei în considerare atât cauzele, cât și simptomatologia specifică. Cuvântul presbiopie provine din limba greacă și înseamnă ochi bătrân. Această afecțiune este un fenomen natural, care este cauzat de înaintarea în vârstă și de faptul că cristalinul, odată cu trecerea timpului, își pierde din elasticitate și din flexibilitate, devenind mult mai rigid. Fiind o degenerare naturală a globului ocular, tratamentul nu va opri acest proces, ci doar îl gestiona în mod optim, pentru a ține sub control efectele pe care le are asupra văzului. În cazul în care ai fost diagnosticat în acest sens, vei vedea că medicul oftalmolog îți va recomanda ochelari, lentile de contact sau, în anumite cazuri, intervenție chirurgicală. Dacă mai ai și alte afecțiuni concomitent (precum miopie, astigmatism, hipermetropie, etc.) poate fi nevoie să optezi pentru lentile speciale, bifocale, progresive sau trifocale. Cele bifocale au capacitatea de a corecta și vederea la distanță, și vederea de aproape – lentila este împărțită în două segmente: partea de jos va fi folosită pentru aproape, iar cea de sus te va ajuta să vezi la distanță. Cele trifocale sunt separate în 3 părți distincte: pentru aproape, pentru distanță și pentru distanță intermediară. Cele progresive funcționează pe același principiu ca cele bifocale sau trifocale, însă diferența constă în faptul că refractarea are loc gradual, fără a exista o linie care să împartă lentila în respectivele zone. În ceea ce privește posibilitatea alegerii unor lentile de contact, există două variante: monovision și multifocale. Cele monovision se bazează pe următoarea abordare: un ochi va avea o lentilă pentru vederea la distanță, iar celălalt ochi va avea o lentilă pentru vederea de aproape. Cele multifocale (numite și progresive) corectează ambele defecte simultan. Metoda chirurgicală este dezvoltată prin tehnica monovision, care are ca scop remodelarea corneei. Acest demers poate îmbunătăți vederea, folosind aceeași tehnică pe care se bazează lentilele monovision. De asemenea, se pot implanta inele corneene, care au capacitatea de a corecta presbiopia. Însă, înainte de a decide care este opțiunea perfectă pentru tine, trebuie să te consulți cu medicul specialist, care îți va spune tot ceea ce trebuie să știi pentru a-ți îndrepta atenția către cea mai bună variantă. Împreună puteți studia avantajele și dezavantajele și puteți analiza diferite perspective, raportate la specificul diagnosticului tău și la caracteristicile organismului tău.
De asemenea, tot legat de convergență, există și o afecțiune numită insuficiență de convergență. Aceasta se caracterizează prin faptul că pacientul nu poate menține funcția binoculară (adică abilitatea de a urmări aceeași țintă cu ambii ochi, la distanțe apropiate). Astfel, persoana în cauză poate experimenta vedere încețoșată, dureri oculare, cefalee, diplopie, oboseală sau exoforie, dar și lăcrimare în exces, tendința de închidere a unui ochi în timpul lecturii, somnolență, vertij, amețeală sau probleme de concentrare. De altfel, în anumite cazuri, se poate observa o înclinare nenaturală a capului, o postură defectuoasă la efectuarea unor activități care necesită vederea de aproape sau accidente cauzate de percepția eronată a unor distanțe.
Dacă te confrunți cu semnale sau simptome care îți sugerează că este posibil să prezinți caracteristicile unui astfel de defect, cel mai bine este să apelezi la specialiști care îți pot pune la dispoziție toate informațiile de care ai nevoie, pentru a găsi răspunsuri la nelămuririle pe care le ai. Medicul va efectua un control oftalmologic de rutină și, în cadrul acestuia, ți se vor face o serie de teste și măsurători care vor indica modul în care îți funcționează vederea, din toate punctele de vedere. Nu trebuie să te îngrijorezi dacă ești pus într-o astfel de situație – consultația nu este dificilă sau dureroasă. Tot ce trebuie să faci este să ai încredere în cel care te consultă și, bineînțeles, să nu uiți să pui toate întrebările pe care le ai. Este datoria specialistului să-ți ofere toate detaliile necesare pentru a înțelege simptomatologia, manifestările, posibilele cauze și recomandările de tratament. Oftalmologul îți va comunica toți pașii pe care îi ai de făcut, pentru a te asigura că vei trece, cu ușurință, peste acest obstacol.
În concluzie se poate afirma că o lentilă convergentă este extrem de utilă în domeniul oftalmologiei, deoarece acționează, în mod direct, în procesul de gestionare sau de rezolvare a unor vicii de refracție. Așadar, află tot ceea ce vrei să știi despre acest aspect și nu uita că cel mai important este să faci toate acțiunile necesare pentru a te asigura că sănătatea ta este pe primul loc. Mergi la controale regulate și urmează sfaturile doctorului, pentru a preveni, identifica sau trata orice fel de afecțiune.
Sursă foto: shutterstock.com
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
