A- A+
Membrana epiretiniană este o afecțiune oculară, care poate fi asociată cu boli retiniene, afecțiuni inflamatorii sau cu înaintarea în vârstă. Această anomalie se manifestă prin dezvoltarea pe suprafața retinei au unui strat subțire de țesut fibros celular, format din celule gliale, fibroblaste și celule pigmentare care afectează macula. De asemenea, în cele mai multe cazuri, generează vedere distorsionată sau diminuarea semnificativă a acuității.
Acest articol analizează cauzele, factorii de risc, principalele simptome, potențialele complicații, importanța prevenției, precum și opțiunile disponibile de tratament pentru a gestiona corespunzător membrana epiretiniană.
Cuprins
Poză de bniique pe Pexels
Membrana epiretiniană este o condiție care afectează macula, ce este responsabilă pentru acuitate și identificarea detaliată a imaginilor. Pacienții care poartă acest diagnostic reclamă vedere slăbită, încețoșată și o percepție distorsionată a formelor, precum linii drepte care apar curbate sau imagini ondulate.
Membrana epiretiniană se dezvoltă gradual. În cazul unor pacienți poate avea o dinamică lentă, alteori această anomalie poate evolua rapid, ceea ce impactează considerabil sănătatea oculară. De asemenea, cauzele care generează membrana epiretiniană sunt de natură diferită, ceea ce arată că aceasta survine pe fondul unui proces complex în care pot fi implicați mai mulți factori, precum:
Aceasta este cauza cea mai comună care determină declanșarea membranei epiretiniene. O dată cu înaintarea în vârstă începe să se contracte gelul care umple cavitatea oculară, numit gel vitros. Acesta se desprinde apoi de pe suprafața retinei, iar celulele reziduale rămase pe retină formează un țesut cicatricial subțire, numit și membrană epiretiniană. Desprinderea corpului vitros este asociată cu îmbătrânirea, iar în cele mai multe cazuri, pacientul semnalează simptome precum apariția unor fire sau puncte plutitoare ori flash-uri de lumină.
Uveita este unul dintre aceste exemple, care poate contribui la creșterea țesutului fibros, care cu timpul generează apariția membranei epiretiniene.
Persoanele cărora li s-a efectuat o intervenție pentru tratarea acestei condiții, precum și pacienții care au suferit o dezlipire de retină sunt categorii predispuse simptomelor asociate membranei epiretiniene.
Această complicație gravă apare ca urmare a impactului pe care diabetul îl are asupra vaselor sanguine prezente în zona retinei. De asemenea, în contextul retinopatiei diabetice, se declanșează țesutul fibros pe suprafața retinei, ceea ce crește riscul de membrană epiretiniană.
În această categorie pot fi precizate atât traumatismele directe la nivelul ochilor, cât și intervențiile chirurgicale efectuate în această regiune și care au afectat corpul vitros ori retina. Astfel, se explică migrarea celulelor, formarea țesutului și apariția membranei epiretiniene.
Care sunt stadiile de apariție a membranei epiretiniene?
Această condiție nu survine inopinant, ci este rezultatul unui proces complex, care implică o succesiune de etape, precum:
Această dinamică are loc pe fondul dezlipirii de retină sau din cauza unei inflamații oculare. Astfel, celulele care sunt localizate în stratul nervos al retinei încep să migreze către membrana internă a acesteia.
Celulele ajunse pe suprafața retinei încep să se înmulțească și astfel se dezvoltă țesutul fibros, care generează membrana epiretiniană.
Membrana epiretiniană deja formată începe să se contracte, afectând retina și structura maculei, care poate fi trasă și îndoită. Cele mai comune simptome asociate acestor procese se manifestă prin acuitate vizuală slabă sau percepția distorsionată asupra imaginilor.
Cum se manifestă dezvoltarea și progresia membranei epiretiniene?
Atunci când macula este afectată, pacientul poate să experimenteze minim unul dintre următoarele simptome:
Aceasta este unul dintre simptomele cel mai des întâlnite la pacienți și este caracterizat prin distorsionarea vederii. În acest context, persoana observă că liniile drepte încep să se curbeze.
Pe măsură ce macula este afectată, vederea centrală se deteriorează, ceea ce face ca pacientul să întâmpine dificultăți în recunoașterea detaliilor.
Deteriorarea retinei poate avea ca efect distorsionarea masivă a vederii sau micropsia, atunci când persoana percepe formele mai mici decât sunt în mod real.
Membrana epiretiniană maculară poate fi prevenită printr-o gestionare eficientă a cauzelor care declanșează această condiție.
Controalele regulate sunt esențiale chiar și în lipsa simptomelor, deoarece acestea ajută la depistarea în timp real a eventualelor anomalii. De asemenea, efectuarea în mod periodic a unor consultații oftalmologice pentru adulți sau copii contribuie la identificarea precoce a afecțiunilor precum membrana epiretiniană. Detectarea în timp real permite inițierea promptă a tratamentului adecvat care să poată preveni deteriorarea suplimentară a vederii. Este important să nu fie trecute cu vederea simptomele, nici măcar cele minore. De asemenea, recomandările de optică medicală sunt esențiale pentru menținerea unei bune sănătăți vizuale până la o vârstă cât mai înaintată.
Sportul și alimentația sunt cruciale pentru un organism sănătos. De exemplu, prin consumul regulat de alimente bogate în zinc, cupru, vitamina A, C, E și antioxidanți poți diminua riscul asociat degenerescenței maculare. De asemenea, prin sport și alimentație bogată nutritiv ții sub control glicemia, aceasta fiind un aspect vital pentru prevenirea retinopatiei diabetice, una dintre cauzele membranei epiretiniene maculare.
Acestea sunt câțiva dintre factorii declanșatori ai degenerescenței maculare. Așadar, pentru a-ți menține sănătatea oculară la nivel optim, poartă ochelari de soare cu protecție 100%.
De asemenea, pentru a evita riscul de leziuni oculare, renunță la obiceiul fumatului sau evită spațiile destinate fumătorilor. Atât fumatul activ, cât și cel pasiv prin expunerea la fum favorizează degenerescența maculară.
Astfel, prin aplicarea acestor reguli de bază poți să previi câteva dintre cele mai comune anomalii:
Această afecțiune se numără printre principalele cauze care pot genera pierderea vederii la persoanele în vârstă. Degenerescența maculară poate fi umedă sau uscată. În primul context este declanșată creșterea vaselor sanguine sub retină, ceea ce poate duce la orbire. În ipoteza degenerescenței maculare uscată, procesul are o dinamică mai lentă, caracterizată de subțierea maculei.
Ambele forme de manifestare periclitează masiv sănătatea oculară, deci diagnosticarea precoce și efectuarea examinărilor regulate la ochi pot permite gestionarea și încetinirea evoluției respectivelor simptome în timp util.
Această afecțiune interferează cu vasele sanguine prezente la nivelul retinei, ceea ce are ca și consecință scurgeri de sânge ori lichid, afectând în acest fel țesutul. Așadar, investigațiile oculare efectuate periodic, precum și monitorizarea glicemiei ajută la prevenirea deteriorării severe a retinei.
De asemenea, prin diagnosticarea și tratarea timpurie a afecțiunilor oculare, pacientul are în continuare posibilitatea de a-și păstra acele obiceiuri care compun stilul său de viață și care necesită o vedere clară, precum cititul sau șofatul. Prin diagnosticarea precoce, pacienții devin conștienți de importanța evitării factorilor de risc ce pot declanșa afecțiuni cu impact major asupra acuității vizuale, precum și asupra bugetului personal.
Astfel, aceștia pot fi determinați ca pe viitor să integreze în rutina lor o serie de obiceiuri sănătoase, care să preîntâmpine dezvoltarea simptomelor care însoțesc membrana epiretiniană maculară sau alte anomalii comune.
Poza de newarta pe Pexels
Fumatul, glicemia ridicată sunt câteva dintre cauzele care conduc la membrana epiretiniană, care impactează calitatea vieții pacientului prin diminuarea acuității sau chiar pierderea definitivă a vederii. Cu toate acestea, progresele în domeniu pun la dispoziția cadrelor medicale soluții de tratament, unele dintre ele fiind non-invazive, dar care pot gestiona eficient aceste tulburări.
Stabilirea unui diagnostic precis și corect pentru membrana epiretiniană este esențial pentru planificarea tratamentului corespunzător cu factorii declanșatori și cu starea de sănătate a pacientului.
Aceasta este una dintre cele mai comune metode utilizate pentru evaluarea retinei, permițând oftalmologului să analizeze grosimea membranei epiretiniene, precum și impactul acesteia asupra structurii maculare.
OCT oferă specialistului o imagine detaliată asupra membranei epiretiniene, începând cu extinderea, grosimea acesteia, evaluarea maculei, a stratului de celule fotoreceptoare și până la monitorizarea rezultatelor postoperatorii.
Această metodă de diagnostic poate ajuta la analizarea generală a stării maculei, a retinei, ceea ce contribuie la detectarea potențialelor complicații, precum edemul macular. De asemenea, această opțiune implică injectarea unei substanțe de contrast în sânge, care evidențiază vasele retiniene în timpul fotografierii.
Metoda presupune utilizarea unei substanțe speciale de contrast care să ajute la evaluarea straturilor profunde ale coroidei și retinei pentru identificarea anomaliilor vasculare ce pot declanșa formarea membranei epiretiniene.
Examinarea acuității vizuale poate stabili în ce măsură a fost compromisă vederea centrală de către membrana epiretinană. De asemenea, pe baza efectuării testului Amsler Grid, oftalmologul poate primi indicii asupra distorsiunilor vizuale, caracteristice acestei tulburări oculare.
Această metodă de stabilire a diagnosticului se aplică în scopul de a identifica și de a localiza membrana epiretiniană.
Membrana epiretiniană: metode de tratament și soluții disponibile
Prescrierea tratamentului pentru pacientul diagnosticat cu membrană epiretiniană este influențată atât de natura simptomelor, cât și de impactul acestora asupra sănătății oculare.
Evaluările periodice ale acuității vizuale și investigațiile imagistice sunt exemple de monitorizare activă, care se impun în cazurile ușoare sau cu progresie lentă, pentru a monitoriza evoluția afecțiunii.
Oftalmologul poate prescrie corticosteroizi sub formă de picături sau ca injecții intravitreene cu scopul de a gestiona inflamațiile, edemul macular și alte simptome ale membranei epiretiniene.
Aceasta este o procedură minim invazivă, aplicată în cazuri severe, care ajută la eliminarea gelului vitros și la excizia membranei epiretiniene de pe suprafața retinei.
Această operațiune poate susține stabilizarea retinei și preveni riscul de recurență al afecțiunii prin îndepărtarea unui strat fin de țesut retinian.
Această soluție susține îmbunătățirea vederii reziduale cu ajutorul anumitor dispozitive de asistență vizuală sau pe baza practicării unor exerciții specifice, fiind o metodă recomandată în mod deosebit cazurilor de recuperare incompletă.
Așadar, consultarea promptă a oftalmologului odată cu apariția simptomelor asociate este crucială pentru prevenirea complicațiilor și pentru stabilirea unui plan de tratament personalizat. Tratamentul trebuie să fie adaptat, luând în considerare starea de sănătate specifică a fiecărui pacient, pentru a încuraja rezultatele favorabile și a minimiza riscurile. De asemenea, efectuarea periodică a controalelor de specialitate este esențială, deoarece poate reduce semnificativ necesitatea și impactul psihologic care însoțesc intervențiile chirurgicale.
În multe cazuri, tratamentele non-invazive pot stabiliza vederea, pot spori confortul mental și pot salva bugetul personal în mod semnificativ. Implementarea unor strategii preventive și menținerea unei comunicări deschise cu medicul oftalmolog, inclusiv în perioada post-operatorie, contribuie la o gestionare eficientă a afecțiunii. Majoritatea pacienților care urmează aceste abordări pot experimenta o îmbunătățire a calității vieții, beneficiind de o acuitate optimă și de o recuperare mai rapidă. Aceste avantaje le vor permite pe termen lung să-și desfășoare activitățile cotidiene cu mai puțin disconfort și mai multă încredere.
Referințe:
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/ceo.13914
https://medtextfree.wordpress.com/2010/12/31/chapter-129-epiretinal-membrane/
https://www.tandfonline.com/doi/full/10.2147/OPTH.S97722#d1e164
https://www.asrs.org/patients/retinal-diseases/19/epiretinal-membranes
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560703/
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
