A- A+
Pupilele își schimbă în mod natural dimensiunea de mai multe ori pe zi, mărindu-se în lumină slabă și contractându-se în lumină mai puternică. Acest lucru se întâmplă pentru a regla cantitatea de lumină care ajunge pe retină. Cu toate acestea, pot exista diverse afecțiuni oftalmologice caracterizate printr-o scădere a diametrului pupilei, cum este, de exemplu, mioza. Aceasta poate apărea la unul sau la ambii ochi și poate avea o serie de cauze diferite. Descoperă în acest articol care este definiția miozei, care sunt factorii de risc pentru apariția acestui fenomen, precum și metode de prevenire, diagnosticare și tratament.
Cuprins
Există diverse motive pentru care pupilele pot fi prea mici sau prea mari. Ele își modifică dimensiunea din cauze naturale atunci când sunt expuse la diverse niveluri de lumină. Astfel, se măresc în lumina slabă și se contractă în lumina puternică. De asemenea, pupilele se pot contracta și atunci când te concentrezi asupra unui obiect care se află aproape de tine. Există însă și afecțiuni precum mioza, care reprezintă o contracție excesivă a pupilelor sau alte boli oculare și probleme de vedere. Multe dintre acestea pot fi tratate cu ușurință, urmând un stil de viață sănătos și consultând regulat medicul. Ori de câte ori este nevoie, apelează la consultații oftalmologice pentru adulți pentru a primi un diagnostic corect și o soluție pentru problema ta. În acest capitol este abordată problema miozei, cauzele apariției acesteia și diferitele simptome care o caracterizează.
Pupilele contractate apar, de obicei, din cauza unor probleme la nivelul sfincterului irisului sau a unor dereglări în cazul mușchilor oculari. Aceștia sunt controlați de nervii care au legătură cu funcțiile ochiului. În cazul apariției unei mioze, există câteva cauze care pot avea legătură:
Vârsta
Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, mușchii oculari devin din ce în ce mai slabi, spre deosebire de primele două săptămâni de viață ale bebelușilor, când pupilele asigură protecție împotriva luminii puternice. Ca urmare, odată cu înaintarea în vârstă, pupilele sunt mai mici și durează mai mult timp pentru a se dilata în întuneric. Mioza cauzată de îmbătrânire apare, de obicei, după vârsta de 70 de ani.
Medicamente
Există anumite medicamente care pot avea ca efecte secundare contracția pupilelor și micșorarea lor. Printre acestea se numără cele folosite pentru dureri, cum ar fi codeină, sau medicamentele eliberate pe bază de rețetă pentru anxietate, hipertensiune arterială și altele. Pupilele contractate sunt cauzate și de opioidele pentru controlul durerii precum morfină sau oxicodonă, dar și de opiacee ilegale, cum ar fi heroină.
Inflamația ochiului
Partea din mijloc a ochiului, cunoscută sub numele de uvee, se poate inflama, incluzând și retina (partea care trimite imagini către creier cu luminile și culorile văzute) și sclera (partea albă a ochiului). Această boală oculară se numește uveită, este dureroasă și poate fi întâlnită la unul dintre ochi sau la ambii. Printre simptomele cele mai frecvente se numără durerea și roșeața, vederea încețoșată, fotofobia și pupilele punctiforme.
Expunerea excesivă la pesticide
Atunci când ochii sunt expuși accidental la cantități foarte mari de pesticide puternice, poate avea loc constricția pupilei. În această categorie intră și spray-urile sau substanțele pentru gândaci și furnici.
Traumatism cranian
Mioza poate fi cauzată și de un traumatism cranian. În acest caz, medicul va investiga pupilele pentru a observa reactivitatea acestora.
Sindromul Horner
Sindromul Horner este o afecțiune rară cauzată de întreruperea fluxului nervos într-o anumită parte a feței. Este o consecință a unei tumori, a unui accident vascular cerebral sau a unei leziuni a măduvei spinării. În această situație, este foarte importantă diagnosticarea de către un medic, care poate stabili cauza și tratamentul corect.
Așadar, cauzele miozei sunt variabile. La majoritatea persoanelor sănătoase, mioza poate fi pur și simplu o reacție la cantitatea de lumină pe care o primesc ochii. Afecțiunea implică multe celule nervoase și diferite părți ale creierului, motiv pentru care poate fi indusă și de o varietate de medicamente, cum ar fi opioidele, nicotina, medicamentele antipsihotice, anumite picături pentru ochi și o mare varietate de alte substanțe. Mioza este privită și ca un posibil simptom pentru o afecțiune mai gravă.
Pupilele sunt cerculețele de culoare neagră aflate în interiorul ochiului și au rolul de a permite pătrunderea luminii în ochi. Ele își schimbă dimensiunea în diferite condiții de iluminare, astfel încât ochii să se adapteze atât la lumina puternică, cât și la cea slabă. În condiții normale, pupila își poate schimba dimensiunea pe parcursul zilei între 2 și 8 mm, în funcție de gradul de iluminare. Dimensiunea normală a pupilei la adulți variază între 2 și 4 mm, în condiții de lumină puternică și între 4 și 8 mm, în condiții de întuneric.
Atunci când apare afecțiunea oculară numită mioză, pupilele rămân mici chiar dacă lumina se schimbă. Mioza este o afecțiune medicală în care pupila se micșorează și devine foarte mică, mușchii irisului strângându-se în jurul pupilei. Cuvântul provine din limba greacă veche și înseamnă a închide ochii. Opusul miozei este midriaza, care înseamnă pupile dilatate în care centrele negre ale ochilor sunt extrem de mari. Mioza apare atunci când pupilele nu mai răspund la cantitatea de lumină care ajunge în ochi. Ea se datorează unei contracții foarte mari a mușchiului ciliar, care poate scădea dimensiunea pupilei sau a unui deficit de activitate a acestui mușchi responsabil de dilatarea pupilei.
În funcție de bolile care declanșează mioza, există o serie de simptome și semne care pot apărea. Durerile de cap apărute la nivelul tâmplelor sau pe frunte, în jurul ochilor, sunt doar un exemplu în acest sens. Așadar, simptomele miozei sau ale pupilelor contractate depind de cauza care a provocat această afecțiune. În ceea ce privește partea oftalmologică, principalul simptom este incapacitatea pupilei de a se dilata odată cu intrarea luminii în ochi. Prin urmare, pot apărea dificultăți de vedere în zonele slab luminate sau întunecate.
Mioza poate fi unilaterală (pe o singură parte) sau bilaterală (pe ambele părți) și monoculară (afectează un singur ochi) și binoculară (afectează ambii ochi). În funcție de cauză, există și o altă clasificare a acestei boli: mioză fiziologică și patologică.
Mioză fiziologică este un răspuns normal al pupilei la condițiile de iluminare externă, în timp ce cea patologică poate fi declanșată de alte boli, substanțe toxice sau medicamente. Pentru a se putea determina exact cauza și pentru a cunoaște mecanismul miozei, este necesară o examinare completă a pacientului.
O vedere bună este absolut esențială pentru că te ajută să interacționezi cu lumea din jurul tău. Unele probleme oculare pot fi corectate cu ușurință, în timp ce altele nu se tratează. Depistarea la timp contribuie la vindecarea și corectarea multor boli oculare, astfel încât pierderea vederii să fie încetinită sau vindecată complet. De aceea, este indicat să consulți medicul oftalmolog pentru orice modificare a vederii, mai ales la vârstă adultă. De asemenea, și cei micuți se pot confruntă cu boli oculare, chiar dacă nu există semne vizibile. Prin urmare, și pentru ei sunt utile consultațiile oftalmologice pentru copii, cu rol în menținerea sănătății oculare.
Deși poate părea o problemă minoră care nu este neapărat dureroasă sau periculoasă, mioza reflectă foarte bine starea de sănătate a unui pacient. De asemenea, poate oferi medicului informații valoroase despre medicamentele și tratamentele urmate sau despre o anumită afecțiune și măsurile pe care trebuie să le ia în acest sens. Pentru că poate fi cauzată de diverse boli precum tumori, accidente vasculare cerebrale sau alte probleme de sănătate, este importantă depistarea la timp a miozei.
În cazul unor modificări persistente ale dimensiunii pupilei, medicul va examina ochii și va observa dacă este vorba de o mioză bilaterală sau unilaterală. De asemenea, el va testa dacă pupila se modifică în vreun fel la lumină și de cât timp are nevoie pentru a răspunde la noile condiții. Specialistul te poate întreba și despre alte simptome deoarece acestea pot indică o problemă de sănătate mai complexă. Ceea ce este cu adevărat important în diagnosticarea miozei este depistarea cauzelor acesteia.
Indiferent că este bilaterală sau unilaterală, tratamentul miozei se stabilește și în funcție de cauză. Abordarea motivului care a provocat problema reprezintă un aspect extrem de important. Pentru mioza cauzată de consumul excesiv de droguri sau de medicamente, se pot realiza spălături stomacale și se pot lua alte măsuri recomandate de medic. În cazul în care mioza este cauzată de o hemoragie cerebrală, este vital să se ia toate măsurile necesare pentru reducerea tensiunii arteriale.
Din perspectivă oftalmologică, mioză severă poate fi corectată cu tratamente specifice care au rolul să deschidă pupila. Uneori, se poate interveni cu laserul sau se poate efectua o intervenție chirurgicală prin care diametrul pupilei să fie mărit. Operația se numește pupiloplastie, este destul de complexă și necesită precizie ridicată, deoarece se acționează într-un spațiu de numai 3 mm.
Pupilele contractate sunt uneori un semn că ceva în organism nu funcționează cum trebuie și necesită consult din partea medicului specialist. Tratamentul va depinde de ceea ce cauzează această afecțiune. De multe ori poate fi vorba doar de un mecanism fiziologic care apare în urma expunerii la lumină. Cu toate acestea, medicii pot suspecta și o mioză patologică, cauzată de o problemă de fond care ar putea fi mai gravă.
De asemenea, este important să recunoști chiar tu simptomele și să știi să faci o mică diferență între urgențe și situații obișnuite. Dacă te confrunți brusc cu pupile contractate și nu iei niciun medicament care ar putea avea efecte secundare, este recomandat să soliciți imediat asistență medicală. Alte semne precum greață, dureri în corp sau piele umedă, cu tentă albastră, pot indica o problemă gravă și o urgență de sănătate. Ține cont și de faptul că pe măsură ce înaintezi în vârstă, pupilele pot deveni mai mici din cauze naturale.
În ceea ce privește prevenirea miozei, cea mai eficientă modalitate este să încerci să elimini factorii de risc prin câteva măsuri esențiale:
Precum în cazul altor afecțiuni de sănătate, cu cât depistarea se face mai repede, cu atât vor exista mai multe modalități de remediere a problemei.
Mioza presupune închiderea pupilei prin acțiunea mușchilor din ochi. Este un fenomen normal și necesar în viața de zi cu zi, deoarece nivelurile de lumină din mediul înconjurător se schimbă în permanență, iar ochii trebuie să se adapteze cu ușurință la ele. Dar mioza poate fi indusă și de o varietate de medicamente sau droguri, cu efecte secundare asupra pupilei, sau poate fi cauzată de diverse boli. Indiferent de motivul pentru apariția ei, mioza trebuie investigată de către un medic oftalmolog care să analizeze reflexul fotomotor și să stabilească posibilele cauze ale apariției acesteia.
Așadar, mioza presupune micșorarea diametrului pupilelor și contracția irisului, fiind un reflex de adaptare al ochilor la lumina puternică, sau o problemă persistentă care poate fi provocată de alte boli. Prevenția este cheia, de aceea consultațiile oftalmologice reprezintă cea mai bună soluție, chiar și în lipsa unor semne vizibile. Examinările trebuie efectuate atât de adulți, cât și de copii, pentru un diagnostic precoce, care să reducă riscul apariției unor probleme ireversibile și să mențină o sănătate oculară exemplară.
Sursă foto: pexels.com, unsplash.com.
Referințe bibliografice:
https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/23575-eye-miosis
https://www.allaboutvision.com/conditions/miosis/
https://www.healthline.com/health/miosis
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
