A- A+
Sănătatea ochilor reprezintă o responsabilitate căreia fiecare persoană trebuie să îi acorde atenție dacă își dorește să se bucure de tot ceea ce are în jur întâi de toate din punct de vedere vizual. O problemă oculară tot mai des întâlnită este reprezentată de oftalmoplegie, o afecțiune care implică slăbiciunea sau paralizia mușchilor oculari. Aceasta poate fi de mai multe tipuri, fiecare situație fiind diferită de la un caz la altul. Cauzele și simptomele pot și ele să difere, motiv pentru care este recomandată apelarea la un medic specialist în vederea unui control de specialitate imediat ce este semnalată o neregulă în ceea ce privește calitatea vederii.
Citește mai departe și descoperă prin ce se caracterizează oftalmoplegia, tipurile acesteia, cauzele, simptomele și alte informații utile pentru a înțelege cum se poate gestiona această problemă medicală.
Cuprins
Oftalmoplegia este o afecțiune oculară care se manifestă prin slăbiciunea mușchilor oculari sau chiar paralizie. În funcție de fiecare caz, aceasta poate afecta unul sau chiar mai mulți mușchi responsabili de menținerea în poziție și controlarea mișcării ochilor.
La nivelul ochilor există 6 mușchi responsabili de buna poziționare și controlare a acestora. Atunci când aceștia sunt afectați și nu mai primesc semnale de la creier în mod adecvat, existând anumite întreruperi, vederea este afectată. În funcție de tipologia oftalmoplegiei, pot fi afectați mușchii externi sau interni.
O caracteristică a oftalmoplegiei este vederea dublă cauzată de mișcarea necontrolată a ochilor, care poate fi destul de problematică atunci când apare brusc. De asemenea, această problemă se poate manifesta diferit la fiecare ochi în parte, caz în care devine tot mai greu de suportat.
Ca și în cazul altor boli oculare, oftalmoplegia poate fi de mai multe feluri. Ca informație generală, aceasta poate fi internă sau externă, însă în funcție de particularitățile pe care le prezintă pate fi împărțită în mai multe tipuri după cum urmează:
În cazul oftalmoplegiei externe cronice, un aspect general valabil, este că aceasta apare în majoritatea cazurilor la adulți cu vârsta între 18 și 40 de ani. Aceasta se manifestă, de obicei, prin pleoape căzute și dificultăți de controlare a mușchilor oculari care apar treptat. Paralizia poate fi sau nu completă în funcție de care mușchi sunt afectați și în ce măsură.
Oftalmoplegia internă reprezintă paralizia acomodației și pupilei, putând fi izolată sau completă, atunci când mușchii oculomotori externi sunt deranjați.
În ceea ce privește oftalmoplegia internucleară, această este cauzată de afectarea nervilor fibrelor nervoase. Acești nervi au rolul de a coordona mișcarea laterală a ochiului, iar în cazul deteriorării, se ajunge la vedere dublă și alte tulburări de vedere care diferă de la caz la caz.
Cauzele oftalmoplegiei pot fi diverse, iar în general, această afecțiune poate fi congenitală și prezentă încă de la naștere, dar există și riscul ca ea să apară pe parcursul vieții. Principala cauză a apariției oftalmoplegiei este reprezentată de întreruperea impulsurilor pe care le trimite creierul către ochii în vederea controlării acestora.
La rândul ei, această întrerupere a semnalelor generate de către creier, poate fi generată de diverse infecții, traumatisme și afecțiuni care impactează în mod negativ sistemul nervos și creierul. În urma acestor procese, se instalează o slăbiciune sau chiar paralizie a mușchilor aflați la nivel intern, dar și extern al ochilor.
Printre principalele cauze care au fost identificate ca fiind responsabile de apariția oftalmoplegiei se numără:
În majoritatea cazurilor, persoanele care se confruntă cu oftalmoplegie au căpătat-o ca urmare a altor probleme la nivelul organismului, fiind astfel de fapt un simptom al altei afecțiuni. Însă, există și cazuri în care această problemă este de sine stătătoare, spre exemplu atunci când este prezentă încă de la naștere.
După cum am mai menționat, simptomul cel mai comun al acestei afecțiuni este vederea dublă și încețoșată. Cazurile cele mai tulburătoare sunt cele în care aceste probleme se instalează brusc și nu treptat, fapt ce poate fi extrem de neplăcut pentru persoanele care se confruntă cu ea.
Un alt simptom care poate fi experimentat este reprezentat de incapacitatea de a sincroniza poziția ambilor ochii, caz în care fiecare ochi este situat complet în altă parte. De asemenea, dacă problema se accentuează pot apărea și dificultăți în ceea ce privește mișcarea ochilor în direcția dorită și pleoapele pot să capete un aspect căzut.
Având în vedere că oftalmoplegia este de fapt asociată cu o tulburare sistematică, aceasta poate include și altfel de simptome cum ar fi probleme în timpul înghițirii sau o stare de slăbiciune generală la nivel muscular.
Prin urmare, simptomele pot fi diverse și pot fi semnale ale prezenței altor afecțiuni oculare. Din acest motiv, este recomandată efectuarea controalelor periodice la un medic oftalmolog specialist, precum și apelarea la serviciile acestora cât mai repede posibil în cazul unor dificultăți de vedere sau pur și a prezenței stării de oboseală la nivelul ochilor.
În cazul oftalmoplegiei, aceasta poate fi diagnostică efectuând un test fizic care are ca scop verificarea mișcărilor ochilor. Acest examen este urmat apoi de o scanare tip RMN prin intermediul căreia se va putea analiza starea ochilor îndeaproape. Pentru a determina mai exact cauzele, analizele de sânge pot reprezenta și ele un mare ajutor. Important de reținut este că în cazul acestei afecțiuni este de obicei necesar să te prezinți atât la medicul oftalmolog, cât și la cel neurolog în vederea obținerii unor diagnostice complete și sigure.
Atunci când o persoană este diagnosticată cu oftalmoplegie, este necesar ca aceasta să se afle sub observație pentru a identifica dacă există modificări ale mușchilor sau dacă există posibilitatea dezvoltării unor alte complicații. Pentru a evita astfel de neplăceri, este necesar să fie menținută o atitudine responsabilă și conștiență față de problemele care pot apărea ca urmare a nepăsării în urma identificării diagnosticului final.
Dacă consideri că ai nevoie de un control de specialitate, atunci trebuie să apelezi la servicii de consultații oftalmologice pentru adulți de înaltă calitate pentru a te asigura că ochii tăi sunt sănătoși sau pentru a identifica din timp posibile probleme care se pot ivi. În cazul copiilor cu posibile afecțiuni discutăm de fapt despre oftalmopediatrie, care este dedicată special acestora prin prisma serviciilor oferite.
Pentru început, este important de reținut că tratamentul oftalmoplegiei nu este unul standard, ci diferă de la o persoană la alta în funcție de particularitățile pe care le prezintă afecțiunea. Astfel, pentru a fi stabilită o schemă de tratament care să dea roade, este necesar să fie luate în considerare simptomele, cauza de bază, precum și tipul de oftalmoplegie.
În cazul oftalmoplegiei care se manifestă din naștere, există șanse mari ca copii să nu realizeze că au probleme de vedere și să învețe să compenseze. În schimb, în cazul adulților, în majoritatea cazurilor sunt prescriși anumiți ochelari de vedere și este recomandată purtarea unor plasturi special creați pentru a ameliora vederea dublă și prin umare, a o îmbunătăți. În funcție de indicațiile oftalmologului, se poate opta și pentru operații oftalmologice, însă este indicat ca acestea să fie realizate într-un loc de încredere de către o echipă de specialiști devotați acestui domeniu.
De asemenea, dacă persoanele care suferă de oftalmoplegie se confruntă și cu migrene pe care le țin sub control prin intermediul unui tratament, există șanse ca acesta să fie benefic și în cazul acestei afecțiuni oculare. Totuși, astfel de ipoteze trebuie bine cercetate și stabilite neapărat cu medicul oftalmolog specialist, întrucât sănătatea este unul dintre cele mai importante aspecte din viața noastră.
Important de menționat este și faptul că nu toate cazurile de oftalmoplegie pot fie tratate. De obicei, în cazul în care problema medicală este apărută pe fond genetic sau ca umare a unui traumatism sever, există riscul ca vederea să nu poată reveni la starea sa optimă. Cum prognosticul poate varia foarte mult de la un caz la altul, este esențial să se discute cu medicul într-o manieră cât mai realistă. În funcție de tipologie, recuperările pot fi complete sau aproape complete, calitatea vederii fiind îmbunătățită considerabil în majoritatea cazurilor.
În ceea ce privește prevenirea oftalmoplegiei, aceasta poate fi realizată în mare parte prin realizarea controalelor periodice, acestea fiind recomandate cel puțin o dată pe an, în cazul în care nu există niciun fel de tulburări ale vederii care ar putea semnala o afecțiune serioasă. În plus, având în vedere că oftalmoplegia este în strânsă legătură cu sistemul nervos, este esențial să fie menținut un stil de viață cât mai sănătos. Acest aspect nu doar că va reduce riscul apariției acestei afecțiuni, dar și a altora. Un stil de viață sănătos în acest caz este caracterizat prin adoptarea unei diete echilibrate, renunțarea la fumat, consum de alcool și alte substanțe care ar putea dăuna pe termen lung organismului.
În concluzie, oftalmoplegia este o afecțiune care apare la nivelul unuia sau a ambilor ochi și este caracterizată de paralizia sau slăbiciunea mușchilor oculari, aflați atât la nivel intern, cât și extern. Pentru a detecta precocedin timp această problemă, controalele regulate la medicul oftalmolog sunt o responsabilitate care trebuie luată foarte în serios. În caz contrar, există riscuri pe care nimeni nu va fi dornic să și le asume. Așadar, chiar dacă nu te cofrunți cu probleme de vedere, încearcă să ai un stil de viață cât mai sănătos și să ai grijă de sănătatea ochilor tăi.
Sursa foto: Freepik.com, Unsplash.com.
Referințe medicale articol:
https://eyewiki.aao.org/Internuclear_Ophthalmoplegia
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
