A- A+
În domeniul medical, pareza facială este o afecțiune cu o gamă largă de cauze și consecințe, care prezintă un impact semnificativ asupra calității vieții. În acest articol, te vei putea documenta în detaliu despre această afecțiune, vei afla informații despre cauzele sale, simptomele asociate, dar și opțiunile de tratament disponibile.
Cuprins
Pareza facială este o afecțiune caracterizată prin slăbiciune sau paralizie a mușchilor feței, în special a celor controlați de nervul facial. Nervul facial, cunoscut și sub denumirea de nerv cranian VII, este unul dintre cei mai importanți nervi cranieni, controlând majoritatea mișcărilor faciale și transmițând semnale senzoriale de la limbă. O disfuncție a acestui nerv poate duce la o gamă variată de simptome, incluzând dificultăți în închiderea ochiului, zâmbetul asimetric și dificultăți în controlul mușchilor faciali.
În funcție de anvergura și de localizarea sa la nivelul feței, pareza facială poate fi împărțită în mai multe categorii. Iată care sunt principalele tipuri cu care ne putem confrunta:
Pareza facială periferică este o afecțiune caracterizată prin slăbiciune sau paralizie a mușchilor feței, cauzată de disfuncția nervului facial în afara creierului. Această condiție poate apărea brusc și poate afecta doar o parte sau întreaga față. Simptomele pot varia de la slăbiciune ușoară, până la paralizie completă a mușchilor feței, cu dificultăți în închiderea ochiului, zâmbet asimetric, scurgeri lacrimale sau dificultăți în vorbire și mestecare.
Pareză facială centrală este, de asemenea, o afecțiune în care există slăbiciune sau paralizie a mușchilor feței cauzată de leziuni la nivelul cortexului cerebral sau al căilor nervoase superioare care controlează nervul facial. Această formă de pareză facială poate fi rezultatul unui accident vascular cerebral (AVC), tumorilor cerebrale sau altor boli neurologice care afectează sistemul nervos central. În pareza facială centrală, slăbiciunea sau paralizia afectează de obicei doar o parte a feței și poate fi mai ușor de gestionat decât pareză facială periferică. Simptomele pot include dificultăți în controlul mușchilor feței, zâmbet asimetric sau dificultăți în închiderea unui ochi. Tratamentul pentru pareză facială centrală poate include terapia de reabilitare sau medicamente pentru a controla simptomele.
Semipareza facială, cunoscută și sub numele de pareză facială incompletă sau pareză facială parțială, este o afecțiune în care există slăbiciune sau paralizie parțială a mușchilor, însă doar pe o parte a feței. Această formă de pareză facială este caracterizată printr-o afectare mai ușoară a nervului facial sau a căilor nervoase asociate, în comparație cu pareză facială completă. Semipareza facială poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv infecții virale, traume fizice, boli neurologice sau tumori. În funcție de localizarea sa, această afecțiune este divizată astfel: pareză facială dreaptă și pareză facială stângă.
Întocmai ca la adulți, această condiție poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv infecții virale, traume fizice, boli congenitale sau alte afecțiuni neurologice.
Sursa foto: Shutterstock
Simptomele parezei faciale la copii pot include dificultăți în închiderea ochiului sau a gurii pe o parte a feței, scurgeri lacrimale sau salivare asimetrice, dar și dificultăți în vorbire sau înghițire. Este important ca părinții să fie conștienți de semnele și simptomele parezei faciale, să apeleze inclusiv la consultații oftalmologice pentru copii și să caute îngrijire medicală promptă pentru evaluare și diagnostic. Tratamentul parezei faciale la copii poate varia în funcție de cauză și severitatea afecțiunii, dar poate include terapia cu corticosteroizi, terapia fizică și de reabilitare, intervenții chirurgicale și alte tratamente specifice, în funcție de necesități individuale. Cu diagnostic și tratament adecvat, mulți copii pot experimenta o recuperare semnificativă și pot reveni la activitățile lor obișnuite. Este important ca părinții să lucreze împreună cu echipa medicală pentru a asigura un plan de tratament corespunzător și pentru a oferi sprijinul necesar copilului pe parcursul procesului de recuperare.
Pareza facială poate avea o legătură importantă cu sănătatea oculară, deoarece afectează mușchii și nervii responsabili pentru mișcările și funcțiile feței, inclusiv închiderea și deschiderea ochilor. Iată câteva aspecte relevante:
Sursa foto: Shutterstock
Protecția ochilor: Una dintre principalele preocupări în cazul parezei faciale este protecția ochilor, deoarece slăbiciunea sau paralizia mușchilor feței poate afecta capacitatea de a închide complet ochiul. Acest lucru poate duce la expunerea corneei la uscăciune, iritație și infecții, cunoscută sub numele de „ochi uscat”. Protejarea ochiului afectat prin utilizarea de picături lubrifiante și aplicarea de pansamente poate fi esențială pentru prevenirea complicațiilor și menținerea sănătății corneei.
Lagophthalmos: Pareză facială poate determina o afecțiune numită lagophthalmos, în care ochiul afectat nu se închide complet când se închide pleoapa. Acest lucru poate duce la expunerea corneei și a albului ochiului și poate crește riscul de uscăciune și iritație oculară. Tratamentul lagophthalmosului poate implica utilizarea de picături lubrifiante, purtarea de ochelari de protecție și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale pentru a corecta închiderea pleoapei.
Complicații asociate: În cazurile severe de pareză facială, în care închiderea ochiului este grav afectată, pot apărea complicații grave precum ulcerul corneean, infecțiile oculare și pierderea vederii. Este esențial ca pacienții să fie conștienți de aceste riscuri și să solicite consultații oftalmologice pentru adulți cu scopul de a preveni complicațiile și a menține sănătatea oculară.
Tratament: Îngrijirea ochilor în cazul parezei faciale poate include utilizarea de picături lubrifiante pentru a menține umiditatea oculară, aplicarea de pansamente pentru a proteja corneea și monitorizarea atentă a stării de sănătate oculară. În unele cazuri, pot fi necesare intervenții chirurgicale pentru a corecta problemele de închidere a pleoapei și pentru a preveni complicațiile pe termen lung.
Așadar, sănătatea oculară este strâns legată de pareză facială, iar protejarea și gestionarea corespunzătoare a ochilor sunt aspecte esențiale ale managementului acestei afecțiuni pentru a preveni complicațiile și a menține calitatea vieții.
Există numeroase cauze posibile ale parezei faciale, iar identificarea cauzei specifice poate fi prețioasă pentru a alege cel mai potrivit plan de tratament. Printre cauzele comune se numără:
Infecții virale: Una dintre cele mai frecvente cauze ale parezei faciale este virusul herpes simplex, care poate infecta nervul facial și poate duce la inflamație și compresie. Alte infecții virale precum virusul varicelo-zosterian, citomegalovirusul său virusul Epstein-Barr pot, de asemenea, provoca pareză facială.
Traume fizice: Accidentele care implică leziuni la nivelul capului sau feței pot provoca daune nervului facial și pot duce la pareză. Fracturile osoase sau leziunile pot comprima sau deteriora nervul facial, interferând cu funcția sa normală.
Afecțiuni neurologice: Boli cum ar fi scleroza multiplă sau boala Lyme pot afecta nervii periferici, inclusiv nervul facial, determinând apariția parezei. Alte afecțiuni neurologice precum tumorile cerebrale, anevrismele arteriale sau accidentele vasculare cerebrale pot, de asemenea, comprima sau leza nervul facial.
Afecțiuni inflamatorii: Bolile inflamatorii precum sarcoidoza sau lupusul pot provoca inflamații la nivelul nervului facial, cauzând pareză.
Tumori sau leziuni cerebrale: Prezența unor tumori sau leziuni la nivelul creierului sau al nervilor faciali poate perturba funcționarea normală a acestora și poate duce la pareză facială. Tumorile cerebrale care afectează nervul facial pot exercita presiune asupra acestuia, determinând slăbiciune și paralizie facială.
Există și temeri cu privire la factorii de zi cu zi la care se expun pacienții, spre exemplu pareza facială cauzată de aerul condiționat sau de curent, însă niciunul dintre acești factori nu sunt cunoscuți ca fiind declanșatori pentru această afecțiune.
Simptomele parezei faciale pot varia în funcție de severitatea afecțiunii și de cauza care stă la baza ei. În general, simptomele pot include:
Slăbiciune sau paralizie facială: O parte a feței poate părea că nu mai răspunde corect și poate fi mai dificil să controlezi mișcările obișnuite. Pacienții pot observa că un ochi sau o parte a gurii nu se mai mișcă normal sau că au dificultăți în închiderea unui ochi.
Dificultăți în controlul mușchilor faciali: Zâmbetul asimetric sau dificultățile închiderii ochiului pot fi simptome comune ale parezei faciale.
Reducerea sau pierderea gustului: Anumite persoane pot observa o scădere a gustului în zona afectată, cunoscută sub numele de ageuzie. Această pierdere a gustului poate fi temporară sau poate persista pe termen lung, în funcție de severitatea afecțiunii.
Sensibilitate crescută la sunete: Sunetele puternice pot deveni mai neplăcute sau pot cauza disconfort în urechea afectată. Această sensibilitate crescută la sunete poate fi asociată cu inflamația nervului facial și cu perturbarea funcției sale normale.
Lăcrimare excesivă sau ochi uscat: Incapacitatea de a închide complet un ochi poate duce la lăcrimare excesivă sau la senzația de ochi uscat. Acest lucru poate fi cauzat de slăbiciunea mușchilor orbiculari ai ochiului, care sunt responsabili pentru închiderea și protejarea ochiului.
Incapacitatea de a închide un ochi: Din cauza slăbiciunii mușchilor faciali, poate fi dificil să închizi complet un ochi, ceea ce poate duce la iritații și infecții. Pacienții cu pareză facială severă pot avea nevoie de protecție suplimentară pentru ochiul afectat, inclusiv utilizarea de picături lubrifiante și aplicarea de pansamente pentru a preveni deshidratarea corneei și alte complicații.
Disconfort sau durere în jurul maxilarului sau a urechii: Anumite persoane pot experimenta senzații neplăcute sau durere în zona afectată. Aceste simptome pot fi cauzate de inflamația nervului facial și de compresia acestuia de către structuri anatomice adiacente.
Opțiunile de tratament pentru pareza facială pot varia în funcție de cauza și severitatea afecțiunii. Unele opțiuni comune de tratament includ:
Sursa foto: Shutterstock
Terapie cu corticosteroizi: Administrația de corticosteroizi poate ajuta la reducerea inflamației nervului facial și la promovarea recuperării. Aceste medicamente pot fi administrate oral sau intravenos în primele zile de la debutul simptomelor, pentru a maximiza beneficiile terapeutice.
Terapie fizică și exerciții pentru pareza facială: Exercițiile fizice specifice și terapia de reabilitare pot ajuta la întărirea mușchilor faciali și la îmbunătățirea controlului acestora. Terapeuții fizici specializați pot lucra cu pacienții pentru a dezvolta un program de exerciții personalizat, care să vizeze întărirea și refacerea mușchilor faciali afectați. De asemenea, se poate apela și la diferite tehnici de masaj.
Protecția ochiului afectat: Pacienții cu pareză facială severă pot avea nevoie de protecție suplimentară pentru ochiul afectat, inclusiv utilizarea de picături lubrifiante și aplicarea de pansamente pentru a preveni deshidratarea corneei și alte complicații. Unele persoane pot avea nevoie de protecție nocturnă suplimentară, cum ar fi utilizarea de lentile de contact terapeutice sau aplicarea unui bandaj pe ochi pentru a proteja ochiul în timpul somnului.
Intervenții chirurgicale: În unele cazuri, intervențiile chirurgicale, cum ar fi decompresia nervului facial sau chirurgia reconstructivă, pot fi necesare pentru a restabili funcționarea normală a mușchilor faciali. Aceste intervenții pot fi efectuate pentru a reduce presiunea asupra nervului facial și pentru a îmbunătăți circulația sanguină în zona afectată.
Dacă îți dorești să afli în cât timp trece pareza facială, trebuie să știi că evoluția acesteia poate varia în funcție de severitatea afecțiunii și de răspunsul la tratament. În general, mulți pacienți experimentează o recuperare semnificativă în primele câteva luni după debutul simptomelor, cu toate acestea, în unele cazuri, simptomele pot persista sau pot apărea complicații. Prognoza pentru pareză facială depinde în mare măsură de severitatea simptomelor și de promptitudinea tratamentului inițial.
Pareza facială-regim alimentar recomandat
Sursa foto: Shutterstock
Un regim alimentar sănătos poate juca un rol important în gestionarea parezei faciale, deși nu există un regim specific recomandat exclusiv pentru această afecțiune. Cu toate acestea, respectarea unei alimentații sănătoase poate contribui la promovarea recuperării. Iată câteva aspecte de luat în considerare:
O dietă echilibrată: Consumul unei varietăți de alimente nutritive, care furnizează o gamă largă de vitamine, minerale și nutrienți esențiali, poate susține funcționarea optimă a sistemului imunitar și poate ajuta la recuperarea generală a corpului. Include în dietă o varietate de fructe, legume, cereale integrale, proteine slabe și grăsimi sănătoase.
Consumul adecvat de proteine: Proteinele sunt esențiale pentru repararea și întreținerea mușchilor și a altor țesuturi ale corpului. Asigură-te că dieta ta include surse sănătoase de proteine, cum ar fi carne slabă, pește, ouă, lactate, leguminoase și nuci.
Consumul de antioxidanți: Antioxidanții, precum vitamina C, vitamina E și beta-carotenul, pot ajuta la reducerea inflamației și la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ. Include în dietă alimente bogate în antioxidanți, cum ar fi fructele de pădure, citricele, legumele cu frunze verzi și legumele de culoare portocalie și galbenă.
Hidratarea corespunzătoare: Ai grijă să fii tot timpul hidratat, deoarece hidratarea adecvată poate ajuta la menținerea funcției musculare și la eliminarea toxinelor din organism. Bea cantități adecvate de apă și consumă lichide sănătoase, cum ar fi ceaiul și sucurile proaspete de fructe.
Limitarea alimentelor procesate și a zaharurilor adăugate: alimentele procesate și cele bogate în zaharuri adăugate pot contribui la inflamație și pot afecta negativ sănătatea generală. Încearcă să limitezi consumul acestor alimente și optează pentru alimente integrale și sănătoase în schimb.
Așadar, un regim alimentar echilibrat, bogat în nutrienți esențiali și alimente sănătoase, poate contribui la gestionarea și recuperarea parezei faciale, susținând funcția musculară și generală a organismului.
În concluzie, pareza facială este o afecțiune complexă, care poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții. Prin înțelegerea în totalitate a acestei afecțiuni și a modalităților de tratament disponibile, putem să ne concentrăm eforturile în direcția optimă pentru a sprijini pacienții afectați și pentru a îmbunătăți calitatea vieții acestora.
Referințe:
Facial Paralysis: Causes, Symptoms & Treatment (clevelandclinic.org)
Bell’s palsy – NHS (www.nhs.uk)
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
