A- A+
Dacă te uiți în oglindă și observi că una sau ambele pleoape superioare sunt căzute, atunci cel mai probabil ești diagnosticat cu afecțiunea care poartă numele de ptoză palpebrală. Pleoapele căzute sau ptoza palpebrală, conform denumirii de specialitate, este o afecțiune care poate ataca unul sau chiar ambii ochi, creând probleme de natură estetică și funcțională. Vestea fericită este că, pentru această afecțiune medicii oferă diferite tipuri de tratament, în raport cu profilul pacientului. Care sunt cauzele care favorizează ptoza palpebrală? Care sunt simptomele și tratamentele recomandate de specialiști? La ce vârstă se recomandă aplicarea tratamentelor și care sunt șansele ca pacientul să-și recupereze sănătatea?
Cuprins
Ptoza palpebrală este rezultatul unor leziuni musculare sau de inervație, dar totuși este o afecțiune inofensivă, dacă se iau măsuri din timp. Gradul cel mai avansat de lăsare a pleoapelor este atunci când pupila și irisul sunt acoperite. Lipsa tratamentului poate cauza ambliopia (vederea redusă), astigmatismul sau torticolis, în cazul copiilor.
Ptoza palpebrală poate fi congenitală sau dobândită. Ptoza palpebrală congenitală este simplă în marea majoritatea a cazurilor și apare în urma unei leziuni de la nivelul mușchiului ridicător al pleoapei. În 2 din 3 cazuri, ptoza palpebrală simplă este unilaterală, la un singur ochi.
Ptoza congenitală unilaterală sau bilaterală se formează la peste 70% din cazuri încă de la naștere și este de tip paralitic sau neuromiogenic. Ptoza palpebrală bilaterală nu se remarcă prin simptome severe și de aceea este diagnosticată ocazional, odată cu consultul preoperatoriu în eventualitatea unei operații estetice. Cum apare ptoza congenitală? La cei mai mulți pacienți, ptoza congenitală este ereditară, dar cauzele mai pot fi următoarele: paralizia congenitală, sindromul Horner, sindromul Marcus Gunn, tumori orbitale, sau traume obstreticale.
Ptoza dobândită are o răspândire limitată la 20-30% din pacienți și este o consecință a modificărilor involuntare a mușchiului de susținere a pleoapei. Aceste modificări sunt favorizate de acțiuni excesive și dure de frecare a pleoapei, purtarea unor lentile de contact prea puternice sau lovituri la nivelul acestei zone.
Ptoza palpebrală dobândită se formează pe parcursul înaintării în vârstă, iar cauzele principale care generează această afecțiune sunt de ordin neurologic, muscular sau traumatic.
Ptoza palpebrală se manifestă în diferite moduri, astfel că afecțiunea poate fi:
Acest tip de ptoză este cel mai des întâlnită, deoarece se dezvoltă pe măsură ce îmbătrânesc țesuturile mușchiului de ridicare a pleoapelor.
Ptoza neurogenă sau congenitală se manifestă în multe cazuri încă din copilărie. Cauza principală este reprezentată de afectarea inervației mușchilor care susțin ridicarea pleoapei.
Este provocată de un chist care presează pleoapa superioară, slăbindu-i astfel rezistența.
Corecția ptozei palpebrale trebuie făcute cât mai devreme, încă de la primele simptome. În caz contrar, aceasta poate duce la probleme grave de vedere. De asemenea, ptoza poate fi un semnal de alarmă pentru apariția bolilor autoimune, tumori cerebrale, tumori orbitare sau distrofii musculare.
Persoanele cu vârsta de peste 60 de ani sunt predispuse ptozei palpebrale senile. La pacienții care au această vârstă, cauzele pleoapei căzute țin de slăbirea țesuturilor orbito-palpebrale, de desprinderea părții cartilaginoase a pleoapei și de surplusul de piele a pleoapei superioare.
Simptomele pleoapei căzute a ochiului sunt nedureroase și din acest motiv persoanele tind să le ignore, confundându-le cu oboseală sau epuizare normală din cauza suprasolicitării ochiului. Simptomele alarmante sunt atunci când pleoapa coboară atât de mult încât obstrucționează câmpul vizual, lucru care îngreunează efectuarea activităților cotidiene.
Există situații în care pleoapa lăsată la un ochi este asociată cu afecțiunea numită astigmatism. Din acest motiv, specialiștii recomandă efectuarea intervențiilor de corecție după realizarea operației de ptoză. Copiii care suferă de ptoză au tendința să încline capul spre spate, să ridice bărbia în față pentru a vedea pe sub pleoapă.
Cel mai evident simptom este aspectul leneș al uneia dintre pleoape sau la nivelul ambilor ochi. Pe lângă asta, pacientul mai poate acuza și anumite senzații de disconfort precum:
Medicii recomandă pacientului cu ptoză palpebrală să ceară opinia unui specialist când problema se află încă într-un stadiu moderat. Consultul medical implică următoarele etape:
Poți opta pentru blefaroplastie pentru pleoapa inferioară sau superioară căzută, ori pentru ambele simultan. Operația are o durată aproximativă de 1-2 ore, iar perioada de recuperare este una scurtă. Operația pleoapei căzute are ca scop următoarele rezultate: creșterea nivelului de rezistență a pleoapei superioare, repoziționarea mușchiului slăbit, remedierea mușchiului desprins, astfel încât pleoapa să revină în poziția inițială. Intervenția chirurgicală implică anestezia locală, deoarece procedura este nedureroasă și nici nu solicită spitalizarea pacientului. Anestezia generală este o măsură care se aplică în caz de ptoză palpebrală congenitală severă la copiii de 3 ani.
Notă: Operația ptozei poate fi efectuată simultan cu intervenția de lifting facial. Această operație intervine asupra țesuturilor moi din zona ochilor și a structurii pleoapelor, în consecință, nu există nici cel mai mic grad de risc în privința acuității vederii. Pleoapa inferioară și cea superioară sunt eliberate de surplusul de piele, fără a lăsa cicatrici vizibile.
Exercițiile faciale ajută la corijarea afecțiunii de ptoză palpebrală sau de pleoapă leneșă. În ipoteza cauzelor enumerate anterior, specialiștii recomandă intervenția chirurgicală sau tratamente clinice cu complexitate corespunzătoare nivelului la care a avansat ptoza. În schimb, gimnastica facială este indicată drept remediu de prevenire sau de relaxare a pleoapei căzute.
Tot ce trebuie să faci este să închizi ochii, să apeși ușor pleoapele preț de câteva secunde. O altă metodă este să închizi ochii, să apeși puțin cu degetele pe suprafața pleoapei, apoi să deschizi ochii în timp ce menții degetele în același loc. Păstrezi această poziție a degetelor pe pleoapele închise câteva secunde, apoi deschizi ochii și stai într-o poziție relaxată. De preferat ar fi să respecți o pauză de aproximativ o oră între exerciții.
De asemenea, pentru a tonifia mușchii din jurul ochilor se pot efectua masaje cu creme și măști naturale pentru hrănirea și revitalizarea pielii.
După cum s-a precizat deja, tratamentul pentru ptoză palpebrală este influențat de diagnostic. Însă, dacă problema s-a dezvoltat odată cu vârsta sau este de natură genetică, succesul intervențiilor este discutabil. Pentru îmbunătățirea aspectului fizionomic se poate recurge la operații de ridicare sau modificare a pleoapei. De asemenea, medicul poate recomanda purtarea unor ochelari concepuți special pentru susținerea pleoapei. Dacă ptoza s-a format pe fondul unor boli, atunci este prioritară vindecarea acestora.
Postoperator, pacientul acuză o ușoară usturime la nivelul pleoapei superioare și care de obicei durează maxim 3 zile. Pentru ameliorarea senzației de disconfort, medicul poate recomanda aplicarea unei soluții cu antibiotic, calmante, lacrimi artificiale și eventual purtarea ochelarilor de protecție. Firele se extrag în termen de o săptămână. Se poate întâmpla să apară și riscul ca pleoapa să stea ridicată nenatural, dar acest disconfort se remediază în scurt timp. În caz contrar, se intervine asupra pleoapei cam la o lună și jumătate de la apariția acestei anomalii.
După operație, pot să apară de asemenea sângerări sau infecții, cauzate de neglijarea condițiilor de investigații preoperatorii și îngrijire postoperatorie. Sângele care se acumulează la nivelul orbitei poate solicita nervul ochiului, periclitând vederea. Din fericire, procedurile privind intervenția chirurgicală sunt respectate cu rigurozitate, deci acest pericol este redus la minim.
În cazuri rare, pot să apară cicatrici. Cu toate acestea, pielea pleoapelor este cea mai subțire de pe corp, iar procesul regenerator este favorizat de acest aspect.
Petele de roșeață pot avea o durată de aproximativ 90 de zile de la realizarea procedurii chirurgicale, mai ales dacă intervenția a fost efectuată cu laser.
Schimbările care au loc la nivelul mușchilor din zona ochilor slăbesc activitatea mușchiului elevator al pleoapei superioare, motiv pentru care aceasta dobândește aspectul de pleoapă lăsată. Care sunt principalele cauze care conduc la formarea pleoapei căzute? Remediile dedicate pleoapei căzute sunt de natură chirurgicală, însă tipul tratamentului se prescrie în funcție de cauza care a favorizat această afecțiune.
Ptoza palpebrală senilă este aproape inevitabilă la persoanele în vârstă. Intervenția chirurgicală este singura soluție pentru a redresa aspectul fizionomic.
Slăbirea pleoapei poate să apară pe fondul unei leziuni la nivelul ochiului, din cauza lentilelor de contact sau în urma frecării frecvente a acestei zone.
Printre cauzele pleoapei căzute se află și tumorile oculare sau de la nivelul țesuturilor care înconjoară ochiul.
Nivelul mare de zahăr din sânge periclitează tonusul nervilor oculari și slăbește vasele de sânge.
Ptoza palpebrală poate semnala un eventual accident vascular, mai ales dacă apar simptome suplimentare precum: senzație de amorțire la nivelul feței și membrelor, vorbire îngreunată, vedere încețoșată sau dublă, amețeală severă, etc.
Sindromul Horner este reprezentat de anumite simptome neurologice precum – micșorarea pupilei, schimbarea culorii irisului, slăbirea pleoapei, pupilă mică persistentă (miosis), transpirație redusă sau deloc (anhidroză) – pe o parte a feței. Acest sindrom trădează o problemă severă a nervilor faciali, drept urmare a unei probleme formate în zona cap-gât-coloană vertebrală, sau chiar a unor tumori cerebrale sau cancer la plămâni.
Injecțiile cu toxină botulinică sunt concepute pentru ameliorarea ridurilor și redarea aspectului tânăr al feței, prin efectul de amorțire temporară a mușchilor. Dacă toxina botulinică pătrunde țesuturile până la mușchii ridicători ai pleoapelor, atunci crește și gradul de sensibilitate a acestei zone.
Aceasta este o afecțiune autoimună, care se manifestă prin vedere neclară, vorbire îngreunată, probleme de înghițire. Afecțiunea vizează femeile mai tinere de 40 de ani, dar apare și la bărbații de peste 60 de ani, scăzând nivelul de rezistență a mușchilor din zona ochilor.
Hipotiroidismul și paralizia Bell sunt alți factori ce reduc tonusul muscular al pleoapei. Paralizia Bell îngreunează clipitul, face dificilă acțiunea de închidere a pleoapelor și se poate manifesta prin senzație de ochi uscați sau lăcrimare. Paralizia Bell poate fi vindecată, iar tratamentul de recuperare are o durată de maximum o lună. Paralizia Bell poate recidiva, dar cazurile de acest gen sunt rare și de regulă este afectată cealaltă parte a feței.
Pielea este cea mai afectată de procesul natural al îmbătrânirii, semnele cele mai vizibile care marchează înaintarea în vârstă fiind slăbirea mușchilor de la nivelul sprâncenelor și inflamarea pleoapelor. Această ultimă cauză accelerează formarea ridurilor și vulnerabilizează rezistența pleoapei. Această sensibilitate se remarcă în special în zona pleoapelor inferioare și la nivelul colțului intern al celor superioare. Pacienții care prezintă aceste defecte pot să moștenească pe cineva din familie sau le pot dobândi încă din anii copilăriei. Ptoza palpebrală apare adesea la categoria persoanelor trecute de 35 de ani și se acutizează pe măsură ce persoana îmbătrânește. De la apariția primelor simptome, pacientul este încurajat să apeleze la sfatul medicului. Pe măsură ce trece timpul și afecțiunea se agravează, acuitatea vizuală slăbește, intervenția chirurgicală devine mai complicată, iar rezultatele sunt discutabile, comparativ cu cele care s-ar putea obține în cazul unei intervenții timpurii.
Sursa foto: pixabay.com
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
