A- A+
Artrita reactivă, cunoscută și sub denumirea de sindromul Reiter, este un tip de artrită care apare ca reacție la o infecție bacteriană. În mod normal, sistemul imunitar combate infecțiile, dar în cazul persoanelor cu artrită reactivă, activitatea imunitară continuă chiar și după eliminarea infecției. Acest lucru duce la umflarea și durerea articulațiilor, deși acestea nu sunt infectate în mod direct.
Genunchii, picioarele și gleznele sunt cel mai frecvent afectate, iar simptomele pot include afecțiuni osoase sau oculare. Deși artrita reactivă în sine nu este contagioasă, bacteriile care o cauzează pot fi transmise altor persoane prin contact sexual sau consumul de alimente contaminate. Astfel, prevenția și tratarea promptă a sindromului Reiter sunt esențiale pentru reducerea riscului de apariție a acestei afecțiuni inflamatorii.
Cuprins
Studiile arată că artrita reactivă poate afecta persoane de toate vârstele, dar este mai frecvent întâlnită la bărbații cu vârste între 20 și 50 de ani. Majoritatea celor afectați vor observa că simptomele dispar complet în decurs de 6 până la 12 luni, deși unele persoane pot experimenta simptome persistente sau recurente pe o perioadă mai lungă. Dar care sunt simptomele acestei afecțiuni și cum poate fi combătută?
Artrita reactivă este o afecțiune inflamatorie a articulațiilor care apare ca reacție la o infecție aflată în altă parte a corpului. De obicei, apare la câteva săptămâni după ce a avut loc infecția inițială și afectează adesea articulațiile mari, precum cele ale genunchilor, gleznelor și șoldurilor. Această afecțiune poate fi provocată de o varietate de infecții bacteriene, cele mai comune fiind infecțiile cu chlamydia sau cu bacterii din familia Salmonella, Shigella și Yersinia.
Sindromul Reiter este forma tradițională a artritei reactive și este caracterizată de inflamația articulațiilor, a ochilor și a tractului urinar. Deși este numită după Hans Reiter, un medic german care a descris boala pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial, termenul „sindromul Reiter” nu mai este folosit astăzi din cauza controverselor asociate cu medicul german.
Deși sindromul Reiter poate afecta articulațiile, acesta nu este considerat a fi o boală autoimună în sensul clasic al termenului. În schimb, este mai degrabă percepută ca o reacție inflamatorie a organismului la infecție. Astfel, sistemul imunitar reacționează exagerat la prezența acestor bacterii, declanșând o reacție inflamatorie care poate afecta articulațiile, ochii și sistemul urinar. Este important să se înțeleagă această distincție, deoarece abordările terapeutice și modul de gestionare a sindromului Reiter pot fi diferite față de cele ale bolilor autoimune.
Bolile inflamatorii sunt adesea complicate și greu de înțeles, iar boala Reiter nu face excepție. Această afecțiune rară, numită și sindromul Reiter, este o tulburare care afectează în special articulațiile, ochii și sistemul urinar. Manifestările acesteia pot varia de la ușoare la severe, iar înțelegerea cauzelor sale este esențială pentru diagnosticarea și gestionarea corectă a bolii.
Sindromul Reiter clasic poate avea manifestări diferite, în funcție de localizarea infecției inițiale și de modul în care sistemul imunitar al fiecărei persoane reacționează la aceasta. Astfel, afecțiunea poate fi caracterizată prin prezența unei triade de simptome clasice, precum:
Inflamația articulațiilor este un simptom central al sindromului Reiter. De obicei, acesta afectează articulațiile mari, cum ar fi cele ale genunchilor, gleznelor și șoldurilor. Durerea, umflarea și rigiditatea articulațiilor sunt manifestări comune ale acestei afecțiuni. Pacienții pot experimenta dificultăți în mișcare și pot resimți disconfort persistent în zona afectată. Tratamentul pentru artrita asociată cu sindromul Reiter poate include administrarea de medicamente antiinflamatoare, terapie fizică și schimbări ale stilului de viață. Toate acestea pot ajuta la gestionarea simptomelor și la menținerea funcționalității articulațiilor.
Conjunctiva este stratul subțire de țesut care acoperă partea albă a ochiului și căptușește pleoapele, este un alt simptom tipic al sindromului Reiter. Acest țesut este transparent și are rolul de a proteja ochiul, precum și de a-l menține umed și lubrifiat. Inflamația conjunctivei, cunoscută sub numele de conjunctivită, este una dintre componentele triadei clasice asociate cu sindromul Reiter. Conjunctivita poate provoca roșeață, senzație de arsură sau mâncărime în ochi și secreții oculare.
Fotografie de Antoni Shkraba pe Pexels.com
Există situații în care conjunctivita poate fi confundată cu alte afecțiuni oculare sau non-oculare. De exemplu, conjunctivita virală poate fi confundată cu o infecție bacteriană a ochiului sau cu alte afecțiuni inflamatorii ale ochiului, precum alergiile sau iritația chimică. De aceea, este esențială evaluarea medicală adecvată pentru a stabili un diagnostic corect și pentru a iniția tratamentul adecvat. În cadrul unei consultații oftalmologice pentru adulți, specialistul va efectua o evaluare a conjunctivei, a corneei și a altor structuri oculare relevante.
De asemenea, pot fi necesare prelevări de mostre de secreții oculare pentru a identifica agentul cauzal al conjunctivitei și pentru a ghida tratamentul adecvat. În unele cazuri, pot fi necesare investigații suplimentare, cum ar fi testele alergice sau culturile bacteriene, pentru a exclude alte afecțiuni oculare sau pentru a confirma diagnosticul de conjunctivită cauzată de sindromul artritei reactive.
Uretrita reprezintă inflamația uretrei, canalul prin care urina părăsește corpul. Această afecțiune poate fi o sursă de disconfort considerabil pentru cei afectați, manifestându-se prin senzație de arsură sau durere la urinare. În plus, secrețiile uretrale pot fi prezente în cazurile mai severe de uretrită asociată cu sindromul Reiter. În unele cazuri, uretrita poate fi asimptomatică sau poate prezenta simptome ușoare, ceea ce face diagnosticarea să fie uneori dificilă.
Pe lângă senzația de arsură și secrețiile uretrale, pacienții cu uretrită pot să resimtă și alte simptome asociate inflamației tractului urinar, precum nevoia frecventă de a urina sau durerea în abdomenul inferior. Tratamentul uretritei asociate cu sindromul Reiter poate include administrarea de antibiotice pentru a trata infecția subiacentă care a declanșat inflamația, precum și terapii pentru gestionarea simptomelor, cum ar fi analgezicele pentru reducerea durerii și a disconfortului.
În plus față de aceste simptome principale, bolile Reiter pot fi asociate și cu alte manifestări, precum leziunile cutanate, inflamația la nivelul mucoaselor și simptome gastrointestinale, cum ar fi diareea.
Cauzele exacte ale bolii Reiter nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că o combinație de factori genetici și infecții bacteriene joacă un rol important în dezvoltarea sa. În general, bolile Reiter sunt declanșate de o infecție bacteriană care activează sistemul imunitar al organismului, determinându-l să atace în mod eronat țesuturile sănătoase. Persoanele care sunt expuse la aceste bacterii și au anumite markeri genetici pot avea un risc mai mare de a dezvolta boala Reiter. În plus, există unele dovezi care sugerează că factorii de mediu, cum ar fi fumatul sau stresul, ar putea juca, de asemenea, un rol în declanșarea bolii la persoanele predispuse genetic.
Ce opțiuni de tratament există pentru sindromul Reiter?
În ciuda progreselor în domeniul medical, tratamentul sindromului Reiter rămâne adesea o provocare, deoarece simptomele pot fi fluctuante și pot varia în intensitate de la un pacient la altul. Totuși, tratamentul pentru sindromul Reiter este adesea orientat către gestionarea simptomelor și tratarea cauzelor subiacente.
Iată, așadar, câteva opțiuni de tratament care pot fi utilizate în gestionarea bolii Reiter:
Fotografie de Vika Glitter pe Pexels.com
Conjunctivita, deși apare în cazurile mai rare ale bolii Reiter, este adesea un simptom îngrijorător, care poate afecta în mod semnificativ calitatea vieții. Potrivit studiilor, conjunctivita cauzată de artrita reactivă este mai frecventă la adultii tineri, în special în cazul bărbaților. Cu toate acestea, și copiii pot dezvolta conjunctivită, deși aceste cazuri sunt mai puțin comune decât la adulți.
În cazul copiilor, boala Reiter poate fi mai dificil de diagnosticat din cauza simptomelor neclare sau a faptului că acestea pot fi confundate cu alte afecțiuni comune la copii. De exemplu, inflamația oculară poate fi atribuită inițial altor cauze, cum ar fi infecțiile virale sau alte tipuri de artrită. În plus, copiii cu sindrom Reiter pot prezenta unele particularități în prezentarea și evoluția bolii față de adulți, ceea ce poate face diagnosticul și gestionarea acesteia mai complexă la copii. Pentru că această afecțiune poate avea urmări nedorite, o consultație oftalmologică pentru copii este crucială pentru diagnosticarea precoce și gestionarea adecvată a conjunctivitei asociate cu sindromul Reiter.
În general, conjunctivita sindromului Reiter la copii și adulți poate fi asociată cu următoarele simptome:
Cum poate fi gestionată conjunctivita asociată cu sindromul Reiter?
Gestionarea eficientă a conjunctivitei în cadrul sindromului Reiter necesită o abordare atentă și individualizată, cu implicarea unui medic specialist. Aceasta poate recomanda anumite opțiuni de tratament sau alte soluții care pot fi eficiente în ameliorarea simptomelor și pentru vindecare.
Soluțiile pentru managementul conjunctivitei în sindromul Reiter includ:
Așadar, sindromul Reiter este o afecțiune complexă, care poate avea simptome diverse, în funcție de localizarea infectiei. De la durerea articulară și inflamația ochilor, până la tulburarile urinare, simptomele pot fi neplăcute, afectând calitatea vieții în general. Astfel, diagnosticarea precoce și gestionarea adecvată sunt cruciale pentru ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor pe termen lung.
Referințe:
Reactive Arthritis
https://www.webmd.com/arthritis/arthritis-reactive-arthritis
Reactive arthritis
https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/reactive-arthritis
Reactive Arthritis (Reiter’s Syndrome)
https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/1999/0801/p499.html/1000
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
