Ce este Ectropionul: cauze și manifestări

Când pleoapa inferioară se răsucește spre exterior, poate duce la o serie de simptome neplăcute, cum ar fi iritație oculară, lăcrimare excesivă și uscăciune oculară. Expunerea excesivă a ochiului poate contribui la deteriorarea corneei și la dezvoltarea unor complicații grave, cum ar fi infecțiile sau ulcerele corneene.

Deși ectropionul poate afecta pe oricine, este mai frecvent întâlnit la persoanele vârstnice, din cauza slăbirii musculaturii și a țesuturilor pielii pleoapelor. 

La Infosan, tratăm ectropionul folosind tehnici chirurgicale moderne, adaptate nevoilor fiecărui pacient, pentru a restabili atât funcționalitatea pleoapei, cât și aspectul estetic al acesteia. Printr-o abordare personalizată, medicii noștri oftalmologi asigură tratamente eficiente și sigure, care îmbunătățesc calitatea vieții pacientului.

Cauzele apariției ectropionului la ochi

Slăbirea musculaturii pleoapelor – odată cu înaintarea în vârstă, mușchii care susțin pleoapele devin mai slabi și mai puțin elastici, ceea ce poate duce la întoarcerea pleoapei spre exterior.

Leziuni sau traume ale pleoapei – rănile sau accidentele care afectează pleoapele, în special pleoapa inferioară, pot conduce la modificări ale structurii acesteia, provocând ectropion.

Paralizia nervului facial – afecțiuni precum paralizia facială pot slăbi mușchii care controlează pleoapele, ceea ce poate duce la răsucirea pleoapei inferioare și apariția ectropionului.

Inflamații cronice ale pleoapei – afecțiuni precum blefarita sau conjunctivita cronică pot deteriora țesuturile pleoapei inferioare, făcând-o mai predispusă la întoarcere.

Intervenții chirurgicale pe pleoape – chirurgia pe pleoape, de exemplu, pentru îndepărtarea unor tumori sau corectarea altor afecțiuni, poate afecta structura pleoapelor, conducând la dezvoltarea ectropionului.

Factori congenitali – la unii copii, ectropionul poate fi prezent din naștere din cauza unor anomalii congenitale ale dezvoltării pleoapei inferioare. În cadrul consultațiilor oftalmologice pentru copii această afecțiune poate fi depistată și tratată.

Simptomele ectropionului

Ectropionul poate provoca o serie de simptome, care variază în funcție de severitatea afecțiunii și de cât de mult afectează pleoapa. Printre cele mai comune simptome se numără:

Iritație oculară

Pleoapa întoarsă poate expune suprafața internă a acesteia, provocând iritație și disconfort constant. Aceasta poate duce la senzația de mâncărime, arsuri sau usturime în zona ochiului.

Lăcrimare excesivă (epiforă)

Când pleoapa se răsucește, canalele lacrimale nu pot drena eficient lacrimile, ceea ce poate duce la o lăcrimare excesivă, chiar și în absența unei iritații externe.

Uscăciune oculară

Expunerea constantă a suprafeței interne a pleoapei poate afecta hidratarea normală a ochiului, provocând uscăciune oculară. Acest lucru poate duce la disconfort și poate crește riscul de infecții oculare.

Sensibilitate la lumină (fotofobie)

Pacienții cu ectropion pot deveni mai sensibili la lumină, simțind disconfort mai mare în medii cu iluminare puternică. Aceasta apare adesea din cauza expunerii oculare la factori externi.

Senzație de corp străin

Datorită lacrimării excesive și iritației constante, pacienții pot avea impresia de corp străin în ochi, ceea ce provoacă o senzație neplăcută de presiune.

Răni sau leziuni la nivelul corneei

În cazurile severe sau netratate, ectropionul poate duce la rănirea corneei datorită frecării constante a pleoapei de suprafața oculară. Aceste leziuni pot cauza durere intensă și pot afecta vederea.

Aspect estetic modificat

În multe cazuri, ectropionul poate schimba aspectul pleoapelor inferioare, care devin vizibil lăsate, cu o margine care se răsucește spre exterior, ceea ce poate influența în mod estetic aspectul feței.

Tipuri de ectropion

1. Ectropion senil

Acesta este cel mai frecvent tip de ectropion și apare de obicei la persoanele în vârstă. Pe măsură ce îmbătrânim, țesuturile și mușchii pleoapelor slăbesc, iar pielea devine mai puțin elastică. Acest proces duce la slăbirea pleoapei inferioare, care se răsucește treptat spre exterior. De obicei, acest tip de ectropion afectează doar pleoapa inferioară.

2. Ectropion paralitic

Ectropionul paralitic apare ca urmare a paraliziei nervului facial (nervul cranian VII), care controlează mușchii feței, inclusiv mușchii pleoapelor. Când acest nerv este afectat, pleoapa inferioară nu mai poate fi ridicată corect și, astfel, se răsucește spre exterior. Acest tip de ectropion este adesea întâlnit în urma unui accident vascular cerebral sau a unor afecțiuni care afectează nervul facial.

3. Ectropion cicatricial

Ectropionul cicatricial este cauzat de cicatrici formate la nivelul pleoapei, adesea din cauza unor arsuri, traumatisme sau intervenții chirurgicale anterioare. Cicatricile care se formează pot trage pleoapa în jos, provocând răsucirea acesteia spre exterior. Acest tip de ectropion poate fi mai sever și necesită, de obicei, tratamente chirurgicale pentru corectare.

4. Ectropion congenital

Acest tip de ectropion este prezent de la naștere și apare din cauza unei dezvoltări anormale a pleoapei inferioare. Este destul de rar și, de obicei, necesită intervenție chirurgicală pentru corectarea poziției pleoapei și prevenirea complicațiilor pe termen lung. 

5. Ectropion mecanic

Ectropionul mecanic se dezvoltă atunci când pleoapa inferioară este trasă în jos din cauza unei presiuni externe sau interne. Acesta poate fi cauzat de factori precum tumori sau umflături care exercită presiune asupra pleoapei, determinând-o să se răsucească. Acest tip de ectropion este, de obicei, tratat prin îndepărtarea cauzei mecanice.

6. Ectropion bilateral

Ectropionul bilateral se referă la situațiile în care ambele pleoape inferioare se răsucesc spre exterior, afectând ambii ochi. Această formă de ectropion poate fi cauzată de îmbătrânire, paralizie facială bilaterală sau cicatrici extinse la nivelul ambelor pleoape inferioare. Ectropionul bilateral necesită adesea tratament chirurgical pentru corectarea poziției ambelor pleoape și prevenirea complicațiilor pe termen lung, precum uscăciunea oculară sau leziunile corneene.

Factori de risc în apariția ectropionului

Vârsta – persoanele vârstnice au un risc crescut de a dezvolta ectropion din cauza pierderii elasticității și tonusului muscular al pleoapelor.

Afecțiuni neurologice –persoanele care suferă de tulburări neurologice, cum ar fi paralizia facială sau boala Parkinson, sunt mai predispuse la ectropion din cauza pierderii controlului muscular asupra pleoapelor.

Afecțiuni inflamatorii cronice ale ochilor – persoanele care suferă de blefarită cronică, conjunctivită sau alte infecții oculare pot dezvolta ectropion din cauza slăbirii țesutului pleoapei prin inflamație constantă.

Intervenții chirurgicale anterioare – orice procedură chirurgicală pe pleoape sau în jurul ochilor poate crește riscul de apariție a ectropionului, în special dacă țesuturile sunt deteriorate sau dacă procesul de vindecare nu este optim.

Expunerea prelungită la soare – expunerea excesivă la razele UV poate slăbi pielea și mușchii pleoapelor, crescând riscul de a dezvolta ectropion, mai ales în cazul persoanelor care nu folosesc protecție solară adecvată.

Factori genetici – seși mai puțin frecvent, anumite predispoziții genetice pot contribui la dezvoltarea ectropionului, în special în familiile cu un istoric de afecțiuni oculare.

Cum poți preveni ectropionul ?

1. Control de rutină

Pentru prevenirea ectropionului, este important să efectuezi controale oftalmologice regulate, mai ales pe măsură ce îmbătrânești. Măsurile de prevenție, cum ar fi monitorizarea sănătății ochilor și a pleoapelor, ajută la identificarea timpurie a modificărilor care pot duce la dezvoltarea acestei afecțiuni. Consultațiile regulate pot depista semnele precoce ale ectropionului, permițând aplicarea unui tratament corespunzător înainte de apariția complicațiilor.

2. Investigații

Dacă observi simptome de iritație oculară, lăcrimare excesivă sau uscăciune a ochilor, este important să soliciți o evaluare oftalmologică completă. Investigarea cauzelor subiacente, cum ar fi paralizia nervului facial sau modificările cauzate de îmbătrânire, poate ajuta la stabilirea unui diagnostic precoce și la prevenirea agravării afectiunii. Diagnosticul precoce poate duce la tratamente mai eficiente și la prevenirea intervențiilor chirurgicale majore.

3. Menținerea unui stil de viață sănătos

Adoptarea unui stil de viață sănătos poate contribui la prevenirea dezvoltării ectropionului, mai ales în cazul celor care sunt predispuși la îmbătrânire prematură sau la afecțiuni neurologice. Consumă o dietă echilibrată, bogată în vitamine și minerale, și practică exerciții fizice regulate pentru a menține tonusul muscular, inclusiv la nivelul pleoapelor. De asemenea, protejarea ochilor de expunerea excesivă la soare sau la factori iritanți poate reduce riscul de leziuni

4. Tratarea promptă a afecțiunilor oculare sau faciale

Este esențial să tratezi orice afecțiune oculară sau facială care ar putea contribui la dezvoltarea ectropionului. De exemplu, în cazul paraliziei faciale sau al leziunilor oculare, intervenția rapidă poate preveni apariția ectropionului sau a complicațiilor asociate. Urmând tratamentele recomandate de medicul specialist, poți reduce riscurile și preveni agravarea condiției.

Tratament ectropion

Tratamentul pentru ectropion elimină simptomele neplăcute precum iritația și lăcrimarea, prevenind complicațiile grave precum infecțiile oculare și deteriorarea corneei. De asemenea, îmbunătățește aspectul și funcția pleoapelor.

La optica medicală Infosan, oferim tratamente personalizate pentru ectropion, utilizând tehnici chirurgicale avansate și minim invazive. Echipa noastră de oftalmologi are o vastă experiență în chirurgia pleoapelor, asigurând rezultate optime și confort pentru pacienți.

1. Tratament ectropion fără operație

În cazul formelor ușoare sau temporare de ectropion, se pot aplica următoarele metode de tratament non-invaziv:

• Lacrimile artificiale și unguentele lubrifiante: sunt folosite pentru a hidrata ochiul și a reduce disconfortul provocat de uscăciune oculară, care este o problemă frecventă la pacienții cu ectropion.
• Terapia cu geluri și unguente: produsele topice pot ajuta la protejarea suprafeței oculare, reducând riscul de infecții și iritații.
• Plasturi adezivi sau bandaje: aplicarea unui plasture pe pleoapă poate ajuta la menținerea acesteia într-o poziție corectă, reducând riscul de expunere a suprafeței interne a pleoapei.
• Toxina botulinică: injecțiile cu botox pot fi folosite pentru a relaxa mușchii pleoapei și a îmbunătăți poziționarea acesteia temporar.

2.  Tratament ectropion prin operație

În cazurile severe sau atunci când metodele non-chirurgicale nu sunt eficiente, tratamentul chirurgical este adesea necesar. Opțiunile de tratament chirurgical includ:

Chirurgia pleoapelor: aceasta presupune refacerea marginilor pleoapei pentru a le aduce într-o poziție normală, prevenind astfel expunerea interiorului pleoapei.

Chirurgia pentru corectarea paraliziei faciale: Dacă ectropionul este cauzat de paralizia nervului facial, poate fi necesar un tratament chirurgical pentru a restabili funcția musculară a pleoapelor.

Plastie cu transplant de piele: în cazul în care pielea pleoapei a suferit modificări ireversibile, se poate recurge la plastia pleoapei, care presupune utilizarea unui graft de piele pentru a reconstrui zona afectată.

3. Tratament după operația de ectropion

După intervenția chirurgicală pentru corectarea ectropionului, pacienții trebuie să urmeze o perioadă de recuperare pentru a asigura o vindecare corespunzătoare și pentru a preveni complicațiile. Tratamentul post-operator este esențial pentru menținerea rezultatelor și pentru protejarea ochiului de posibile infecții sau iritații.

După operație, este recomandat să urmezi următoarele măsuri:

• Aplicarea medicamentelor antiinflamatorii: acestea pot fi prescrise pentru a reduce inflamația și pentru a preveni infecțiile.
• Utilizarea lacrimilor artificiale: pentru a menține ochiul hidratat și a reduce riscul de uscăciune oculară.
• Evită frecarea ochilor: este important să evităm orice manipulare a zonei operate pentru a preveni rănirea sau infecțiile.
• Consultație post-operatorie: După operație, este necesar un control medical pentru a monitoriza procesul de vindecare și a se asigura că nu apar complicații.

Când să mergi la medic?

Trebuie să apelezi la consultații oftalmologice pentru adulți dacă observi simptome precum iritație oculară persistentă, lăcrimare excesivă sau uscăciune oculară, care nu dispar cu tratamentele uzuale. De asemenea, dacă simți un disconfort constant, senzația de corp străin în ochi sau ai dificultăți în a închide complet pleoapa, este important să consulți un specialist. Roșeața sau inflamația în jurul pleoapei și schimbările de vedere pot fi, de asemenea, semne ale unei afecțiuni oculare care necesită diagnostic și tratament adecvat. În cazul în care aceste simptome persistă, o consultație oftalmologică este esențială pentru prevenirea complicațiilor.