Ce este Glaucomul: cauze și manifestări

Ce este glaucomul?

Glaucomul este o boală cronică, ce afectează vederea unui număr însemnat de persoane prin afectarea nervului optic care face legătura dintre ochi și creier. Deteriorarea acestui nerv se produce la persoane de toate vârstele, însă este mai des întâlnită la pacienții de peste 60 de ani. Afecțiunea, numită și “hoțul tăcut al vederii”, este dificil de identificat, deoarece degradarea nervului optic are loc treptat, fără simptome evidente, ceea ce face ca intervențiile să se aplice cu întârziere în multe cazuri.

În majoritatea situațiilor, glaucomul ocular este asociat cu creșterea presiunii intraoculare, din cauza obstrucționării sau a funcționării ineficiente a canalelor ce asigura circulația umorii apoase în zona de tranziție dintre cornee și iris. Presiunea peste normal afectează în timp integritatea nervului optic, aceste probleme fiind, de cele mai multe ori, ireversibile, motiv care îndeamnă către identificarea cât mai timpurie și intervenția specializată pentru evitarea orbirii permanente.

Cauzele apariției glaucomului

Glaucomul este o afecțiune oculară serioasă, vinovată de o bună parte a cazurilor de orbire parțială sau totală înregistrate la persoane de toate vârstele. Identificarea și cunoașterea cauzelor apariției bolii este esențială pentru aplicarea cât mai rapidă a tratamentului potrivit:

• Creșterea presiunii intraoculare. Problema apare atunci când umoarea apoasă produsă în interiorul ochiului nu are o circulație normală, element ce contribuie la deteriorarea nervului optic ce asigură transmiterea informațiilor vizuale către creier;
• Factorii genetici și istoricul familial. Anumite mutații genetice moștenite de la părinți pot contribui semnificativ la creșterea riscului de apariție a glaucomului;
• Vârsta. Cercetările medicale au demonstrat legătura dintre vârsta înaintată și apariția problemelor ce duc la creșterea presiunii intraoculare. Schimbările se pot identifica cel mai adesea după împlinirea vârstei de 40 de ani, însă creșterile semnificative se înregistrează la persoanele de peste 60 de ani;
• Afecțiuni oculare preexistente. Persoanele ce suferă de boli precum miopia severă sau hipermetropia au risc crescut de debut al glaucomului. Aceleași efecte le au și leziunile oculare provocate de traumatisme sau diferite intervenții chirurgicale ce pot afecta drenajul intraocular;
• Condiții medicale generale. Anumite boli, precum diabetul, hipertensiunea și afecțiunile cardiovasculare sunt considerate a fi factori de risc în apariția glaucomului;
• Folosirea pe termen lung a corticosteroizilor. Corticosteroizii folosiți pentru tratarea anumitor boli pot contribui la creșterea presiunii intraoculare, în special în condițiile unui tratament îndelungat.

Simptomele glaucomului

În majoritatea cazurilor, simptomele glaucomului sunt greu de identificat, deoarece apar treptat și, în plus, pot fi confundate cu cele ale altor probleme oculare. Din această cauză, este recomandat ca, dacă te regăsești în categoria celor cu risc ridicat de a dezvolta această boală, să apelezi la serviciile de consultații oftalmologice pentru adulți, puse la dispoziție de clinici specializate, ce au la dispoziție cei mai buni doctori și echipamente de ultimă generație. 

Principalele semne și simptome care te pot ajuta să identici cât mai timpuriu apariția glaucomului sunt:

• Un simptom frecvent ce apare încă de la primele stadii ale bolii este pierderea treptată a vederii periferice. Acest simptom apare, de obicei, în cazul glaucomului cu unghi deschis, fiind destul de dificil de identificat, deoarece vederea centrală utilizată la citit sau la alte activități zilnice rămâne neafectată;
• Vederea încețoșată este un alt simptom frecvent al glaucomului, în special în cazul celui cu unghi închis. Afecțiunea poate apărea brusc sau progresiv, la unul sau la ambii ochi, vederea fiind descrisă de pacienți în acest caz ca fiind neclară;
• Persoanele ce suferă de glaucom acut cu unghi închis pot prezenta printre simptome și observarea unui halou în jurul luminilor puternice (becuri, faruri, etc.), motivul fiind efectul presiunii intraoculare crescute asupra refracției luminii în structurile oculare;
• Durerea oculară și cefaleea sunt simptome observate în cazul glaucomului cu unghi închis din cauza creșterii bruște a presiunii intraoculare;
• Reducerea acuității vizuale apare adeseori în cazurile avansate ale bolii. Dacă măsurile de tratament nu se aplică cu promptitudine, se poate ajunge la pierderea totală a vederii;
• Roșeața oculară apare tot ca urmare a creșterii presiunii intraoculare și a inflamației structurilor oculare;
• Vederea tunelată apare, de obicei, în stadiile avansate ale bolii, pacienții putând vedea doar printr-un punct central, ca și cum s-ar uita printr-un tunel.

Tipuri de glaucom

În funcție de cauze, simptome și tratamentele specifice au fost identificate mai multe tipuri de glaucom, cele mai des întâlnite fiind:

• Glaucomul cu unghi deschis, cunoscut și sub numele de glaucom cronic simplu este cel mai des întâlnit, peste 90 la sută din cazurile înregistrate fiind de acest fel. Boala apare atunci când rețeaua trabeculară, ce asigură transferul umorii apoase nu mai funcționează la parametri normali. Simptomele în acest caz apar treptat, fiind greu de identificat în stadii incipiente, ceea ce îngreunează aplicarea unui tratament eficace;
• La glaucomul cu unghi închis, apare o blocare rapidă și completă a fluxului de umoare apoasă. Această situație este considerată a fi o urgență medicală, fiind necesară o intervenție imediată și specializată pentru prevenirea unor daune ireparabile. Boala se manifestă prin dureri oculare intense, cefalee puternică, vărsături, observarea de halouri în jurul luminilor și vedere încețoșată;
• Glaucomul cu presiune normală este acea variantă în care afectarea nervului optic are loc în condițiile unei presiuni intraoculare scăzute. Cauzele acestei variante nu sunt încă pe deplin cunoscute, dar studiile au arătat o legătură între scăderea fluxului sangvin către nervul optic și prezența anumitor boli sistemice, precum hipertensiunea arterială sau diabetul;
• Glaucomul congenital este o variantă ce afectează copii de vârste mici, inclusiv nou-născuții. Problema apare din cauza unui defect congenital ce împiedică scurgerea conformă a lichidului ocular. O astfel de situație necesită o consultație oftalmologică pentru copii în vederea aplicării cât mai rapide a unui tratament adecvat pentru prevenirea pierderii vederii;
• Glaucomul secundar este o formă a bolii cauzată de alte afecțiuni ale ochiului sau de afecțiuni sistemice. Printre cele mai des cauze ale acestei manifestări se numără leziunile oculare de diferite tipuri, inflamații ale ochiului, tumori oculare, complicații după diferite intervenții chirurgicale și folosirea intensă și de durată a medicamentelor pe bază de corticosteroizi. Intervențiile în acest caz sunt fie chirurgicale, medicamentoase, fie oprirea tratamentului cu corticosteroizi;
• Glaucomul pigmentar este o formă ce se manifestă rareori, fiind cauzată de blocarea scurgerii lichidului ocular de către pigmentul irisului acumulat în unghiul de drenaj. Această variantă apare, de obicei, la tinerii ce suferă de miopie, progresia bolii fiind rapidă. 

Factorii de risc în apariția glaucomului

Glaucomul este o boală periculoasă ce are potențialul de a afecta ireversibil vederea umană, putându-se ajunge chiar la orbirea completă în cazul în care intervenția de specialitate nu se face în timp util. Gravitatea este dată și de dificultatea identificării simptomelor, deoarece acestea apar de cele mai multe ori treptat, fără manifestări majore. Din această cauză, în multe cazuri, persoanele ce suferă de această boală ajung foarte târziu la medic, atunci când nervul optic este deja afectat definitiv. 

Din cauza identificării dificile a simptomelor, o metodă utilă pentru accesarea serviciilor medicale de specialitate este luarea în calcul a factorilor de risc în apariția glaucomului:

• Principalul factor de risc al glaucomului este vârsta. Deși cazurile apar uneori în jurul vârstei de 40 de ani, majoritatea se înregistrează după 60 de ani, riscul crescând odată cu depășirea acestei limite;
• Factorii genetici joacă un rol important în apariția glaucomului. Astfel, membrii familiei (copii, frați, surori) unor persoane ce au dezvoltat această afecțiune au un risc de până la 9 ori mai mare de a dezvolta glaucom, în comparație cu cei care nu prezintă acest risc;
• Rasa și etnia pot juca și ele un rol în ceea ce privește majorarea factorilor de risc ai glaucomului. Statisticile au arătat că cei mai expuși sunt reprezentanții rasei negre și cei din națiunile asiatice și hispanice;
• Presiunea intraoculară crescută este considerată a fi un factor major în apariția glaucomului. Este adevărat că nu orice persoană ce are această caracteristică va dezvolta glaucom, însă șansele sunt mult sporite față de cele cu presiune intraoculară normală;
• Anumite afecțiuni medicale preexistente, precum hipertensiunea arterială și diabetul, sunt factori de risc ai glaucomului. De asemenea, diverse afecțiuni ale ochiului pot contribui la afectarea nervului optic și la declanșarea glaucomului;
• Folosirea prelungită a tratamentelor cu corticosteroizi are ca efect secundar, în anumite cazuri, declanșarea glaucomului din cauza degradării nervului optic.

Cum poți preveni glaucomul?

Până în prezent, medicina nu a reușit să pună la punct o metodă sigură de prevenție a glaucomului, însă există o serie de măsuri ce pot fi aplicate pentru reducerea riscului de apariție și de afectare ireversibilă a nervului optic. Aceste elemente ar trebui să fie luate în calcul de orice persoană preocupată de starea de sănătate, în special de cele care sunt expuse factorilor de risc ai bolii:

• Efectuarea unor examinări oftalmologice regulate la o clinică de optică medicală, la intervale de la unul până la patru ani, pentru identificarea precoce a primelor semne ale bolii și pentru aplicarea tratamentului recomandat;
• Monitorizarea presiunii intraoculare este ideală pentru diagnosticarea problemelor de drenaj ale umorii apoase și pentru rezolvarea acestora înaintea degradării nervului optic din această cauză;
• Stilul de viață sănătos contribuie la reducerea riscului de glaucom. O dietă echilibrată, exercițiile fizice regulate și evitarea fumatului s-au dovedit a fi factori pozitivi în prevenirea glaucomului;
• Controlarea bolilor cronice asociate cu glaucomul (hipertensiunea, diabetul, bolile cardiovasculare) ajută la prevenirea complicațiilor;
• Anumite medicamente, precum picăturile pentru ochi, inhalatoarele sau cremele pot conține corticosteroizi. Folosirea lor trebuie să fie făcută conform sfatului medicului, într-un mod controlat, pentru a nu se ajunge la creșterea presiunii intraoculare, efect secundar des întâlnit.

Tratamentul glaucomului

Glaucomul este o boală ce nu poate fi tratată definitiv, însă există mai multe categorii de intervenții ce pot fi aplicate pentru încetinirea sau chiar oprirea progresiei bolii. Tratamentele disponibile pot fi alese în funcție de gravitatea afecțiunii, putându-se opta pentru variantele medicamentoase, de intervenție cu ajutorul laserului sau pentru cele chirurgicale.

Tratamentele cu ajutorul medicamentelor

În cazurile în care glaucomul se află în stadii incipiente, boala poate fi ținută sub control cu ajutorul picăturilor speciale, ce conțin substanțe care ajută la scăderea presiunii intraoculare prin reducerea generării de umoare apoasă sau prin facilitarea drenajului acesteia. În funcție de împrejurări, pot fi utilizate mai multe clase de picături, cum ar fi prostaglandinele, betablocantele, inhibitorii de anhidrază carbonică și mioticele. 

Tratamentul cu ajutorul laserului

Tratamentul cu laser este o opțiune utilă pentru pacienții ce nu obțin efecte pozitive cu ajutorul medicamentelor sau pentru cei care doresc să reducă dependența față de acestea. Tehnologia medicală a laserului permite utilizarea razelor concentrate de lumină pentru intervenții de precizie în vederea îmbunătățirii drenajului lichidului ocular și, implicit, pentru scăderea presiunii intraoculare, principalul factor de risc al glaucomului. 

Printre tipurile de intervenții utile se numără trabeculoplastia selectivă, pentru eliberarea canalelor ce întrețin transferul umorii apoase, iridotomia periferică prin realizarea unei mici deschizături în iris pentru circulația lichidului și ciclofotocoagularea necesară în formele severe de glaucom (intervenția directă asupra corpului ciliar pentru diminuarea generării de lichid intraocular). 

Tratamentul chirurgical al glaucomului

Tratamentele chirurgicale ale formelor de glaucom sunt recomandate doar în situațiile în care medicamentele specifice și intervenția cu laser nu reușesc să fie eficiente. Astfel de operații sunt aplicate pentru îmbunătățirea drenajului umorii apoase în vederea controlării presiunii intraoculare. În funcție de împrejurări, se poate opta pentru intervenții minim invazive (MIGS) de implantare a unor dispozitive ce îmbunătățesc drenajul lichidelor oculare sau pentru trabeculectomie ce presupune crearea unui nou pasaj, scurgerea și filtrarea umorii apoase.

Când se merge la medic?

Glaucomul este o boală complexă ce nu trebuie să fie neglijată. Ideal este să treci prin controale de specialitate la intervale regulate, frecvența recomandată fiind o dată la patru ani pentru tineri, o dată la 1-3 ani pentru cei de vârstă medie și o dată pe an pentru cei de peste 65 de ani. O altă recomandare utilă este prezentarea la un medic specialist imediat după ce sunt identificate anumite semne și simptome ale glaucomului, cum ar fi pierderea vederii periferice, vederea încețoșată, efectul de halo din jurul luminilor, roșeața și durerea oculară. 

În majoritatea cazurilor, avansul acestor simptome este lent, însă există și posibilitatea ca acestea să apară brusc, în decurs de doar câteva ore, ceea ce arată declanșarea unei forme acute a bolii, în acest caz fiind necesară o intervenție urgentă de specialitate pentru evitarea pierderii permanente a vederii.