Ce este Uveita: cauze și manifestări

Ce este uveita?

Uveita reprezintă o afecțiune oculară în care tractul uveal, ce include irisul, corpul ciliar și coroida, suferă o inflamație. Tractul uveal are un rol esențial în alimentarea cu sânge a straturilor profunde ale ochiului și în menținerea sănătății structurale și funcționale a acestuia.

Deoarece uveita afectează acest sistem vascular, poate implica mai multe structuri oculare, iar inflamația se poate răspândi, cauzând diverse complicații dacă nu este gestionată corespunzător.

Optica medicală Infosan oferă un diagnostic corect și rapid, esențial pentru prevenirea complicațiilor, beneficiind de expertiza unei echipe multidisciplinare specializate în oftalmopediatrie. Acest lucru permite pacienților să aibă acces la consultații oftalmologice pentru copii și adulți și să se bucure de un tratament personalizat, orientat către prevenirea și gestionarea eficientă a afecțiunilor oculare.

Cauzele apariției uveitei la ochi

Uveita poate fi declanșată de o gamă variată de factori, inclusiv infecții, boli autoimune și factori genetici. Iată principalele cauze care pot contribui la apariția acestei afecțiuni:

• Infecții virale: virusurile precum herpes simplex sau virusul varicelo-zosterian pot provoca inflamație în structurile oculare.
• Infecții bacteriene: anumite bacterii, cum ar fi Mycobacterium tuberculosis (tuberculoză) sau Treponema pallidum (sifilis), pot duce la uveită atunci când infectează ochiul sau alte sisteme ale corpului.
• Infecții fungice: expunerea la fungi, de exemplu, în cazul histoplasmozei, poate declanșa o reacție inflamatorie la nivel ocular.
• Boli autoimune: tulburările autoimune, precum artrita reumatoidă juvenilă sau lupusul eritematos sistemic, pot declanșa uveită, întrucât sistemul imunitar atacă propriile țesuturi.
• Afecțiuni inflamatorii sistemice: boli precum spondilita anchilozantă și sarcoidoza pot cauza inflamații care afectează atât ochiul, cât și alte organe.
• Factori genetici: genetica poate predispune o persoană la dezvoltarea uveitei, în special în cazuri de uveită asociată cu anumite tipuri de artrită sau alte boli inflamatorii.
• Cauze idiopatice: în aproximativ 30-40% dintre cazuri, uveita are cauze care nu pot fi identificate. Acestea sunt clasificate drept idiopatice și necesită o evaluare detaliată pentru a exclude alte cauze posibile.

Simptomele uveitei

Simptomele uveitei diferă în funcție de zona afectată și de gravitatea inflamației, fiind de obicei vizibile și având un impact semnificativ asupra calității vieții. Este important ca persoanele care prezintă aceste semne să consulte un specialist pentru a obține un diagnostic corect și pentru a preveni complicațiile. Uveita prezintă simptome, precum:

• Ochi roșii: unul dintre cele mai frecvente semne ale uveitei, roșeața, este cauzată de inflamația vasculară și de răspunsul imun la nivel ocular.
• Durere oculară: pacienții descriu adesea o durere surdă, persistentă, care poate fi resimțită atât în jurul ochiului, cât și în interior.
• Sensibilitate la lumină (fotofobie): uveita poate determina o sensibilitate accentuată la lumină, iar expunerea la lumină naturală sau artificială poate intensifica disconfortul.
• Vedere încețoșată: inflamația poate afecta claritatea vederii, provocând o vedere încețoșată sau distorsionată.
• Puncte sau „muște” plutitoare în câmpul vizual: uneori, pacienții observă puncte negre sau „muște” plutitoare care se mișcă în câmpul vizual. Acestea apar din cauza inflamației și a celulelor libere în corpul vitros.
• Scăderea vederii: în cazuri severe, uveita poate duce la pierderea parțială sau chiar permanentă a vederii dacă inflamația persistă sau dacă apar complicații.

Simptomele pot debuta brusc sau se pot dezvolta treptat și pot afecta unul sau ambii ochi. În funcție de tipul și evoluția bolii, simptomele pot varia în intensitate și durată, făcând evaluarea și monitorizarea frecventă esențiale pentru o gestionare eficientă.

Tipuri de uveită

Uveita este clasificată în funcție de zona tractului uveal unde apare inflamația. Această clasificare este esențială pentru stabilirea unui diagnostic precis și a unui tratament adecvat, deoarece fiecare tip poate avea cauze, simptome și riscuri diferite pentru sănătatea oculară.

Uveita anterioară

Uveita anterioară este cea mai frecvent întâlnită formă de uveită și afectează partea frontală a ochiului, unde sunt situate irisul și corpul ciliar. Această formă de uveită este cunoscută și sub denumirea de irită (când inflamația implică doar irisul) sau iridociclită (când este afectat și corpul ciliar). Uveita anterioară poate apărea brusc și tinde să fie însoțită de durere oculară, roșeață și sensibilitate la lumină.

Uveita anterioară este frecvent asociată cu tulburări autoimune precum artrita reumatoidă juvenilă sau boala Behçet, dar poate apărea și independent de alte boli. Tratamentul include de obicei picături antiinflamatoare, precum corticosteroizi, pentru a reduce inflamația și a preveni complicațiile.

Uveita posterioară

Uveita posterioară afectează structurile din spatele ochiului, inclusiv retina și coroida, stratul vascular care furnizează sânge retinei. Această formă de uveită este mai rară și mai dificil de tratat decât uveita anterioară. Simptomele comune includ vedere încețoșată, puncte negre plutitoare și scăderea vederii.

Uveita posterioară poate fi asociată cu infecții, cum ar fi toxoplasmoza, dar și cu boli autoimune, inclusiv lupusul și artrita reumatoidă. De asemenea, inflamația retiniană poate conduce la cicatrizare, edem macular și pierdere de vedere, fiind esențială o intervenție terapeutică promptă. Tratamentul poate implica injecții intraoculare cu corticosteroizi sau medicamente antivirale, dacă este cazul unei infecții.

Uveita intermediară

Uveita intermediară afectează zona mijlocie a ochiului, în special corpul vitros, gelul transparent care umple globul ocular. Inflamația în acest caz tinde să fie mai subtilă, iar simptomele pot include „muște” plutitoare și o ușoară încețoșare a vederii. Uveita intermediară este mai des întâlnită la adulții tineri și poate fi asociată cu afecțiuni sistemice, cum ar fi scleroza multiplă, boala Lyme sau sarcoidoza.

Acest tip de uveită poate evolua pe termen lung și necesită monitorizare regulată pentru a preveni complicațiile care pot afecta retina. În cazurile moderate până la severe, tratamentul poate include corticosteroizi sau terapie imunosupresivă pentru a controla inflamația.

Panuveita

Panuveita este cea mai complexă și severă formă de uveită, deoarece inflamația afectează toate straturile tractului uveal: anterior, intermediar și posterior. Aceasta poate fi asociată cu boli autoimune grave, cum ar fi sarcoidoza și boala Behçet, și necesită adesea o abordare multidisciplinară. Simptomele panuveitei sunt de obicei mai intense și includ o combinație de durere oculară, roșeață, vedere încețoșată și sensibilitate la lumină. În cazuri severe, poate duce la complicații oculare serioase, inclusiv glaucom, cataractă și chiar pierderea completă a vederii.

Deoarece panuveita afectează întregul ochi, tratamentul său este complex și poate include corticosteroizi sistemici, imunosupresoare sau tratamente biologice care vizează modularea sistemului imunitar pentru a controla inflamația.

Factori de risc în apariția uveitei acute

Uveita acută poate fi declanșată sau favorizată de o serie de factori de risc care cresc probabilitatea de apariție a inflamației oculare. Iată principalii factori de risc:

• Infecții virale: virusuri precum herpes simplex, citomegalovirusul și virusul varicelo-zosterian sunt asociate cu o predispoziție crescută la uveită acută.
• Boli autoimune: afecțiuni autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă juvenilă, spondilita anchilozantă și lupusul, cresc riscul de uveită prin declanșarea unei reacții imunitare care afectează ochiul.
• Afecțiuni inflamatorii sistemice: persoanele cu boli inflamatorii cronice, precum boala Crohn sau colita ulcerativă, sunt mai susceptibile la uveită, deoarece inflamația poate afecta multiple organe, inclusiv ochii.
• Factori genetici: anumiți markeri genetici, cum ar fi prezența antigenului HLA-B27, sunt asociați cu o incidență mai mare a uveitei anterioare acute, în special la persoanele cu spondilita anchilozantă.
• Traumatisme oculare: leziunile oculare, fie ele accidentale sau cauzate de intervenții chirurgicale, pot crește riscul de uveită cronică.
• Expunerea la toxine și substanțe chimice: contactul cu anumite substanțe chimice sau toxine poate declanșa inflamația oculară, predispunând la uveită.
• Statusul imunitar compromis: persoanele cu un sistem imunitar slăbit, cum ar fi cele cu HIV/SIDA, sunt mai vulnerabile la infecții oculare care pot cauza uveită.
• Fumatul:fumatul poate agrava inflamația sistemică și poate crește riscul de dezvoltare a uveitei.

Cum poți preveni uveita oculară

Prevenirea uveitei poate implica măsuri de monitorizare a sănătății oculare, detectarea precoce a factorilor de risc și adoptarea unui stil de viață sănătos. Iată câteva metode utile pentru reducerea riscului de uveită:

Control de rutină

Efectuarea unor controale oftalmologice regulate ajută la detectarea oricăror semne incipiente de inflamație oculară. Medicul poate monitoriza sănătatea ochilor și poate interveni înainte ca simptomele să se agraveze.

Investigații

Investigațiile periodice sunt esențiale pentru persoanele cu afecțiuni inflamatorii cronice sau autoimune, deoarece acestea pot crește riscul de uveită. Testele de sânge și alte analize pot ajuta la identificarea semnelor de inflamație în corp, permițând un management adecvat al bolii.

Protejarea ochilor împotriva traumelor

Accidentările sau leziunile oculare pot declanșa uveită, așa că protejarea ochilor în timpul activităților fizice, muncii și sporturilor este esențială. Utilizarea ochelarilor de protecție atunci când este necesar poate reduce riscul de traumatisme oculare.

Adoptarea unui stil de viață sănătos

Un stil de viață sănătos, incluzând o dietă echilibrată bogată în nutrienți și vitamine esențiale (în special vitamina A, benefică pentru sănătatea oculară), renunțarea la fumat și gestionarea stresului, poate susține sănătatea ochilor și reduce riscul de afecțiuni inflamatorii.

Tratament uveită

Schema de tratament pentru uveită variază în funcție de tipul, severitatea și cauza bolii. De regulă, obiectivul principal este reducerea inflamației, prevenirea leziunilor oculare și menținerea vederii. Iată câteva abordări de tratament pentru uveită:

Tratament uveită fără operație (medicamentos)

Tratamentul medicamentos este de obicei prima linie de tratament pentru majoritatea cazurilor de uveită. Principalele medicamente utilizate sunt:

• Corticosteroizi (antiinflamatoare)

Acestea sunt cele mai frecvent prescrise pentru a reduce inflamația oculară. Pot fi administrate sub formă de picături oculare, tablete sau injecții, în funcție de severitatea bolii și de localizarea inflamației. Corticosteroizii sunt eficienți pentru controlul simptomelor acute ale uveitei.

• Medicamente imunosupresoare

În cazurile de uveită provocate de afecțiuni autoimune, pot fi utilizate medicamente care suprimă activitatea sistemului imunitar, pentru a preveni atacurile autoimune asupra ochiului.

• Medicamente antivirale sau antibacteriene

Dacă uveita este cauzată de o infecție virală sau bacteriană (de exemplu, herpes simplex sau tuberculoză), tratamentele antivirale sau antibacteriene sunt esențiale pentru combaterea infecției și reducerea inflamației.

Tratament uveită prin terapie imunomodulatoare

Pentru cazurile de uveită care nu răspund la tratamentele convenționale, se poate apela la terapia imunomodulatoare. Aceasta este folosită în special în uveitele cronice sau recidivante, când inflamația oculară este asociată cu afecțiuni autoimune severe. Exemple de terapii includ:

• Terapia biologică

Medicamentele biologice, cum ar fi infliximab sau adalimumab, sunt utilizate pentru a regla răspunsul sistemului imunitar și pentru a preveni atacurile autoimune asupra ochiului. Aceste medicamente sunt adesea folosite în cazul uveitelor severe care nu răspund la alte tratamente.

• Imunoglobuline intravenoase

În cazuri mai severe sau de panuveită, tratamentele cu imunoglobuline intravenoase pot ajuta la reducerea inflamației și la modularea răspunsului imun.

Tratament uveită prin operație

În unele cazuri, când uveita este severă sau complicată, poate fi necesar tratamentul chirurgical. Operațiile sunt de obicei rezervate cazurilor avansate sau atunci când complicațiile uveitei nu pot fi controlate prin medicamente. Acestea pot include:

• Intervenții pentru cataractă sau glaucom

Uveita netratată poate duce la formarea de cataractă sau glaucom, iar în astfel de cazuri poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta cataracta sau pentru a controla presiunea intraoculară.

• Chirurgie pentru repararea leziunilor retinei

În cazurile de uveită posterioară severă care afectează retina, pot apărea complicații precum detașarea retinei sau formarea de cicatrici. Chirurgia retinală poate fi necesară pentru a trata aceste complicații și pentru a restabili vederea.

Când să mergi la medic?

Dacă simți durere oculară intensă, roșeață și sensibilitate la lumină, este important să apelezi la consultații oftalmologice pentru adulți, deoarece acestea pot fi semne ale unei uveite acute. De asemenea, dacă observi o scădere bruscă a vederii sau încețoșarea acesteia, însoțită de pete sau umbre, este esențial să ceri ajutor medical.

Roșeața oculară persistentă sau disconfortul în fața luminii (fotofobie) sunt alte simptome care necesită o vizită rapidă la medic. Dificultățile de vedere în condiții de lumină scăzută sau în întuneric pot semnala o uveită. De asemenea, dacă ai un istoric de afecțiuni autoimune sau infecțioase, trebuie să fii atent și să mergi la medic la primele semne de disconfort ocular. Un diagnostic precoce al uveitei poate preveni complicațiile grave și protejează vederea pe termen lung.