Vedere binoculară, monoculară și stereoscopică – tot ce trebuie să știi despre aceste afecțiuni și non-afecțiuni ale ochiului

Pe măsură ce populația lumii și speranța de viață a crescut, la fel s-a întâmplat și cu prevalența deficiențelor de vedere și a orbirii. Pare că majoritatea dintre noi luăm vederea ca pe ceva ce avem în mod implicit, fără a ne deranja să facem investigații la timp. Se întâmplă ca de multe ori să se ajungă la un consult oftalmologic pentru adulți sau pentru copii în momentul în care vederea este deja afectată.

Sănătatea ochilor este esențială. Imaginează-ți o zi din viața ta fără vedere,fără să te poți deplasa în voie prin casă, fără să îți vezi familia sau prietenii dragi. Cu siguranță nu este un lucru pe care ți l-ai dori. Pentru a nu se ajunge acolo, un simplu consult regulat la medicul oftalmolog te poate ajuta să previi probleme mai grave.

Vederea binoculară, monoculară sau vederea stereoscopică nu sunt afecțiuni severe. Mai mult, vederea binoculară și cea stereoscopică nici nu sunt afecțiuni. Sunt tipuri normale de vedere.

Vedere binoculară și alte tipuri de vedere

Știința vederii, oftalmologia, este un domeniu de cercetare interdisciplinar. Se situează la interfața dintre psihologie, informatică și neurobiologie și studiază o gamă largă de întrebări și ipoteze de cercetare. Mai mult, ia în considerare utilizarea realității virtuale pentru descoperirea răspunsurilor mult așteptate. În secțiunile ce urmează se vor atinge puncte importante din spectrul oftalmologiei, precum vederea monoculară, vederea binoculară și cea stereoscopică și se vor prezenta informații importante: de la sensibilitatea celor trei tipuri de vedere, până la înțelegerea modului în care ambii ochi ne ajută să funcționăm optim în mediul în care trăim.

Vedere binoculară – caracteristici

Cei doi ochi văd lumea din unghiuri ușor diferite. Acele mici diferențe care există între aceștia sunt interpretate în profunzime de creier. Încă din anul 1838 a fost demonstrat acest lucru. Wheatstone (1838) a folosit un stereoscop pentru a cerceta vederea binoculară. Acest dispozitiv prezintă imagini separate provenite de la ochiul stâng și ochiul drept.

Atunci când imaginile corespund vederii pe care fiecare dintre ei ar avea-o în mod normal asupra unui obiect real, acel obiect este perceput în trei dimensiuni, în lungime, lățime și adâncime. Acest lucru reprezintă ceea ce vedem noi, în mod normal, zi de zi.

Despre orice specie de animal care prezintă o suprapunere a câmpurilor vizuale (adică o suprapunere a imaginilor ce provin de la cei doi ochi – cum ar fi pisica, de exemplu) se poate spune ca are vedere binoculară. La fel și în cazul nostru, al oamenilor. Cu toate acestea, există avantaje și dezavantaje: dacă fiecare ochi ar vedea o parte separata a lumii – precum ochii iepurilor sau cei ai cailor – atunci am avea un câmp vizual general mult mai mare.   

Prin urmare, vederea binoculară se referă la suprapunerea celor două imagini din câmpul vizual: cea pe care o percepe ochiul stâng și cea pe care o percepe ochiul drept. În acest fel, se formează singura imagine pe care noi o vedem asupra unui anumit obiect.

Vedere monoculară – caracteristici

În urma studierii fenomenelor binoculare, s-a demonstrat faptul că atunci când ne concentrăm atenția pe un obiect, razele centrale de la acesta se reflectă pe pata galbenă a fiecărui ochi. Dacă nu s-ar întâmpla așa, s-ar dezvolta diplopia. Rezultatul este că noi avem impresia că vedem în mod direct o singură imagine combinată a obiectului care se formează în creier. Astfel vedem înălțimea, lungimea și adâncimea obiectului în spațiu. Dacă se folosește un singur ochi, se vor distinge numai lungimea și lățimea obiectului. Nu vom reuși să percepem cel de-al treilea factor, și anume adâncimea acestuia. Prin urmare, vederea monoculară presupune faptul că reușim să percepem parțial imaginea obiectelor din jurul nostru, deoarece folosim un singur ochi pentru a vedea, mai ales la distanță. În cele mai multe cazuri, unul dintre ochi percepe mai bine mediul la distanță, iar un altul funcționează mai bine la citit.

În cazul vederii monoculare, acuitatea vizuală are de suferit. Câmpul vizual este mai restrâns. În cazul în care vederea se produce cu ambii ochi, câmpul vizual cuprinde 180 grade. Folosirea unui singur ochi restrânge câmpul vizual la 137 grade, ceea ce înseamnă că există o pierdere a acestuia de 43 grade. Vigilența sau rapiditatea vederii este, de asemenea, diminuată, dar trebuie avut în vedere faptul că același lucru se întâmplă și cu vigilența vizuală pentru culori. Luminozitatea și saturația culorilor apar mai puțin decât atunci când sunt folosiți ambii ochi. Aceste caracteristici și dezavantaje ale vederii sunt caracteristice pentru vederea monoculară.

Vedere stereoscopică – caracteristici

Vederea stereoscopică înseamnă percepția celor 3 dimensiuni – lățime, lungime și adâncine – ca o consecință ce apare în cazul vederii binoculare. Acest tip de vedere a fost într-o continuă evoluție pe măsură ce specia noastră a evoluat și ea și rolul a fost acela de a ne oferi un ajutor în ceea ce privește supraviețuirea. Datorită posibilității de a percepe unde anume se află obiectele în spațiu, vederea stereoscopică ne oferă șansa de a știi cum se mișcă aceste obiecte sau ființe – spre exemplu, un șarpe în pădure.

Ceea ce obținem ca o imagine clară și completă grație vederii binoculare se numește imagine stereoscopică, de unde și numele tipului de vedere. De asemenea, imaginea este percepută ca fiind în 3D.

Învățăm să vedem stereoscopic încă de când suntem la vârsta de câteva luni. Atunci când apare un anumit factor ce perturbă procesul de dezvoltare – cum ar fi faptul că nu ne corectăm dioptriile cu ochelari – se poate ajunge la deficite ale vederii de tip stereoscopic. Unul dintre aceste deficite este orbirea stereoscopică. În cazul acesta de orbire, imaginea nu se mai formează 3D și prin urmare nu mai putem percepe dimensiunea adâncimii obiectelor. Astfel, poate apărea vederea monoculară.

Vederea binoculară și monoculară – cauze și adaptarea la schimbare

De obicei, cauzele apariției vederii monoculare se datorează unor afecțiuni medicale sau unor accidente. În situațiile în care vederea monoculară ia locul vederii stereoscopice, există câteva modalități de a te adapta noului context în care te afli. Este nevoie doar de răbdare și multă practică până se ajunge la un nou sentiment de independență.

Vederea binoculară și monoculară – cauze ale apariției și necesitatea adaptării

Vederea monoculară se poate datora pierderii vederii la unul dintre ochi din cauza unei boli grave, a unei tumori craniene, din cauza necesității de a acoperi un ochi folosind un plasture – de exemplu după o operație ce a fost necesară în urma unui incident sau pentru a diminua efectele vederii duble (diplopia). Fie că ești nevoit să faci asta pe termen scurt sau lung, este nevoie să îți dai timp să te adaptezi la această schimbare bruscă.

•         Vederea monoculară necesită adaptare fizică și emoțională.
•         Deși vederea nu va mai fi ca un automatism, ea poate fi învățată și exersată.
•         Pierderea parțială a vederii va deveni o problemă pentru toate obiectele aflate până la 3 metri.
•         Percepția adâncimii este necesară pentru a aproxima distanța unui obiect și pentru a te putea coordona corect atunci când faci o acțiune – de exemplu aceea de a turna un lichid într-un pahar. Acesta este un alt motiv pentru care este nevoie de adaptare.
•         Capacitatea vizuală fiind afectată, nu se va mai putea lucra la fel de bine, mai ales în ceea ce privește locurile de muncă ce necesită atenția la ecran timp de multe ore. Pentru a te adapta este nevoie să iei pauze mai des.

Schimbările în ceea ce privește vederea și felul în care lucrezi se poate să cauzeze frustrare. Cu toate acestea, ochii se vor adapta în timp. Creierul este un organ adaptabil. Acest lucru va  ajuta mult procesul de adaptare, el fiind capabil să învețe abilități noi. Cât timp va dura până creierul se va adapta la vederea monoculară – acest lucru depinde de gravitatea situație fiecărei persoane în parte. În același timp, de îndată ce creierul s-a adaptat la vederea monoculară, vei fi din nou capabil să citești, să te uiți la televizor și să te implici în activitățile de zi cu zi fără probleme.

Vederea binoculară și monoculară – cum să te pregătești pentru trecerea de la vederea binoculară la cea monoculară?

Sunt câteva lucruri pe care le poți face pentru a te ajuta în acest proces de adaptare.

•         Atunci când te întinzi după un obiect, deschide mâna larg și întinde-o încet până prinzi acel obiect.
•         Atunci când torni lichide într-un pahar sau în orice alt vas, lipești vasul în care se află lichidul de gura paharului sau a celuilalt vas pentru a te asigura că poziția de turnare este una corectă.
•         Atunci când mergi, acordă-ți timp și mișcă-te încet, fiind atent la ceea ce vezi în jurul tău.
•         Atunci când traversezi ai grijă să o faci mereu pe trecerea de pietoni. Ia-ți timp să înveți să aproximezi distanța la care se află mașinile.
•         Spune-le celor din jur ce este confortabil pentru tine să faci / să facă și cere-le ajutorul oricând ai nevoie.
•         Întoarce capul mai des spre partea afectată. Acest lucru te va face să înveți să aproximezi obiectele și distanțele ceva mai bine.
•      Dacă mergi cu cineva lângă tine, asigură-te că cealaltă persoană merge în partea în care îți este afectată vederea pentru a preveni posibilele obstacole.

Vederea stereoscopică reprezintă vederea normală – există tratament pentru deficiențe de vedere?

Pentru vederea monoculară se poate interveni prin terapie ocupațională, formă de terapie care se bazează pe neuroplasticitate, tocmai capacitatea creierului de a învăța abilități noi. Există anumite strategii compensatorii pentru situația în care se pierde percepția în adâncime. Printre acestea enumerăm:

•         Activități pentru coordonarea vizual – motorie – Aceasta ajută la a dobândi un simț al adâncimii obiectelor în spațiu;
•         Reînvățarea prin experiență;
•         Reinstruirea vizuală – Acest lucru ajută mult la a înțelege relațiile spațiale dintre staționare și mișcare a obiectelor;
•         Formarea abilităților motorii vizuale – fixarea, scanarea, urmărirea –  Practic, este vorba despre exerciții care ajută la compensarea câmpului vizual pierdut.

Primul pas, însă, este acela de a deveni conștient de limitările ce survin în urma afecțiunii, iar apoi, prin practica consecventă a exercițiilor, se poate ajunge la a fi tot mai capabil să evaluezi în mod corect mediul în care îți desfășori viața. Astfel că, terapia ocupațională ajută la a-ți relua în mod normal viața.

În concluzie, este bine să reținem faptul că există aceste trei tipuri de vedere: vederea binoculară, monoculară și stereoscopică. Cu cât cunoaștem mai multe informații despre acestea, cu atât poate fi mai ușor identificată o posibilă problemă care apare la nivelul vederii. Depinde mult de cauza ce produce afecțiunea vizuală, însă consultațiile oftalmologice pentru adulți te pot ajuta să nu ajungi la vederea monoculară. Însă chiar dacă se ajunge acolo, viața nu este pierdută. Există forme de terapie țintite care ajută la exersarea și redobândirea abilităților vizuale pentru a te ajuta să revii la o viață normală. Ai grijă de sănătatea ochilor tăi!

Sursa foto: pexels.com 

Surse bibliografice:

1. Julie M. Harrist – Binocular vision: moving closer to reality
2. https://jamanetwork.com/journals/jamaophthalmology/article-abstract/2540516
3. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0002939405004599
4. https://ia600708.us.archive.org/view_archive.php?archive=/22/items/crossref-pre-1909-scholarly-works/10.1016%252Fs0140-6736%252801%252913308-8.zip&file=10.1016%252Fs0140-6736%252801%252913390-8.pdf
5. https://www.hey.nhs.uk/patient-leaflet/adapting-to-monocular-vision-using-the-sight-from-one-eye-only/
6. https://lighthouseguild.org/monocular-vision-etiology-symptoms-and-rehabilitation-2/
7. https://www.insightvision.ro/vederea-stereoscopica/