Afecțiunea oculară numită subluxație de cristalin apare atunci când cristalinul ochiului se deplasează din poziția sa centrală din spatele irisului, care este de fapt cea normală. Spre deosebire de luxație, această afecțiune implică doar o deplasare parțială a cristalinului. Această condiție netratată la timp poate duce la complicații care, la rândul lor, necesită intervenții chirurgicale complexe pentru salvarea sănătății oculare și restabilirea vederii. Care sunt simptomele care indică prezența unei subluxații oculare? Ce mijloace de diagnosticare și tratament există în cazul pacientului cu simptomele acestei afecțiuni?
Subluxație de cristalin și formele de manifestare – poate fi dobândită genetic?
Condiția numită subluxație de cristalin poate să apară pe fondul unor cauze de natură diferită. Iată care pot fi acestea:
- Traumatisme oculare: Loviturile pot determina cristalinul să se deplaseze parțial din poziția normală.
- Inflamațiile oculare: Structurile care susțin cristalinul pot fi slăbite de formarea inflamațiilor oculare, cele mai frecvente fiind uveitele.
- Tulburări genetice: Există afecțiuni genetice care afectează țesutul conjunctiv și favorizează slăbirea ligamentelor care susțin cristalinul, precum Sindromul Ehlers-Danlos sau Sindromul Marfan.
- Probleme metabolice: Homocistinuria se numără printre bolile care afectează atât metabolismul, cât și structurile oculare.
- Intervenții chirurgicale: Operațiile la nivelul ochilor care au fost realizate anterior pot avea același efect precum inflamațiile sau afecțiunile genetice, și anume slăbirea ligamentelor de susținere.
Așadar, în funcție de simptomele existente, subluxația de cristalin poate fi de două tipui: genetică sau dobândită în urma inflamațiilor, leziunilor, operațiilor și a afecțiunilor oculare.
Care sunt simptomele asociate subluxației de cristalin?
Formele de manifestare ale dislocării cristalinului variază în funcție de gradul de deplasare al cristalinului. Astfel, există următoarele categorii de simptome:
- vedere încețoșată;
- vedere dublă;
- acuitate vizuală slabă;
- halouri de lumină;
- strabism.
Dislocare de cristalin – diagnostic și opțiuni de tratament în funcție de stadiul afecțiunii
Diagnosticul subluxației de cristalin este stabilit prin următoarele investigații oftalmologice:
- Biomicroscopie: examen oftalmologic pentru analiza distanței de deplasare a cristalinului.
- Ultrasonografie oculară: metodă necesară pentru evaluarea structurilor interne ale ochiului.
- Teste de mobilitate a cristalinului
- Tomografia de coerență optică (OCT): evaluarea structurilor segmentului din spatele ochiului.
- Lărgirea pupilei: soluție utilă pentru o evaluare amănunțită a cristalinului.
- Examinarea fundului de ochi: mijloc de analiză a stării retinei și a corpului vitros.
- Testarea acuității vizuale: examinarea impactului potențial pe care dislocarea cristalinului l-a avut asupra vederii.
În ceea ce privește mijloacele de tratament în cazul pacienților diagnosticați cu subluxație de cristalin, alegerea acestora se face în funcție de severitatea simptomelor prezente.
- Utilizarea ochelarilor de vedere sau a lentilelor de contact pentru corectarea vederii;
- Administrarea unor antiinflamatoare;
- Intervenții chirurgicale.
Pentru cazurile severe în care a avut loc dislocarea de cristalin, medicul poate efectua una dintre cele două forme de intervenție chirurgicală:
- Reatașarea cristalinului: operația are rolul de a restabili poziția normală a cristalinului.
- Eliminarea cristalinului
Se poate întâmpla ca, la unii pacienți, cristalinul să fie prea deteriorat, ceea ce face ca celelalte mijloace de tratament să nu ofere rezultatele scontate. Astfel, medicul recurge la înlocuirea cristalinului compromis și la implantarea unei lentile intraoculare.
Dislocarea cristalinului și complicațiile potențiale
Lipsa unui tratament corespunzător poate face ca, în timp, subluxația de cristalin să afecteze major sănătatea oculară. Astfel, se impune programarea unei consultații oftalmologice pentru adulți de îndată ce pacientul semnalează frecvența a cel puțin unuia dintre simptome. De asemenea, această tulburare oculară este preponderentă și în rândul persoanelor tinere, deci nu neglija și importanța unei consultații oftalmologice pentru copii în mod regulat, pentru a preveni posibile complicații care să afecteze iremediabil sănătatea ochilor.
- Glaucom: Acesta se formează drept cauză a presiunii oculare cauzate pe fondul blocajelor canalelor de drenaj.
- Desprinderea cristalinului
- Cataractă
- Sindromul de pseudo facodoneză: Acesta presupune oscilarea cristalinului în cadrul miscărilor oculare, ceea ce poate afecta acuitatea vizuală.
Sfaturi pentru îngrijire și prevenție postoperatorie
Succesul tratamentului este influențat semnificativ de managementul postoperator:
- Administrarea de antiinflamatoare
Acest pas este esențial pentru a reduce riscul de inflamații postoperatorii.
- Gestionarea presiunii intraoculare
Monitorizarea presiunii intraoculare diminuează pericolul de formare a glaucomului.
- Examinări periodice pentru a detecta semnele asociate dezlipirii de retină
- Evitarea anumitor activități
Pacienții cu dislocare de cristalin sunt sfătuiți să evite activitățile care pot provoca leziuni sau traume oculare.
Dislocarea sau subluxația de cristalin este o afecțiune care necesită monitorizare regulată, astfel încât să poată fi identificată orice posibilă complicație cu repercusiuni severe asupra vederii.
Referințe:
https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/02713683.2018.1548130
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0161642003004494
https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/lens-subluxation
https://eyewiki.org/Traumatic_Lens_Dislocation
