A- A+
Cataracta reprezintă opacifierea cristalinului (lentila ochiului). La adulţi, pe măsură ce cataracta avansează – lentila devine din ce în ce mai opacă -, pacientul sesizează o scădere a vederii. Despre metodele de diagnostic ale cataractei dar și despre importanța momentului operator ne-a povestit dr. Andreea Ciubotaru, medic primar oftalmolog, doctor în științe medicale.
Știu că bunicul meu a avut cataractă. Această afecțiune poate să apară și la copii?
La copil, opacifierea cristalinului poate fi prezentă de la naştere – cataracta congenitală – sau poate apare în contextul unui traumatism – cataracta traumatică. Aproximativ 40% din cataractele copilului mare apar ca urmare a unui traumatism ocular sau periocular (în jurul ochiului).
În cazul copiilor, apariţia cataractei la naştere sau în primii ani de viaţă poate avea consecinţe importante asupra dezvoltării vederii, intrucât sistemul vizual al copilului mic este încă imatur. O vedere neclară din pricina cataractei duce la o transmitere neadecvată a stimulului vizual către retină şi ulterior prin nervii optici către creier. Neutilizarea ochiului cu cataractă poate duce la lenevirea lui (la ambliopie), care este greu de recuperat dacă cataracta nu este înlăturată la timp prin operaţie.
De ce apare cataracta congenitală?
Aproximativ 50% dintre cazurile cu cataractă congenitală apar din pricina unei mutaţii genetice. Mai exact, până acum au fost identificate mai mult de 25 gene implicate în apariţia cataractei congenitale.
Cataracta congenitală poate fi unilaterală (la un singur ochi) sau bilaterală (la ambii ochi).
Cataracta congenitală unilaterală apare ca urmare a unor anomalii de dezvoltare locală a cristalinului în viaţa intrauterină. Fiind vorba de un sindrom malformativ al globului ocular, cazurile de cataractă congenitală unilaterală nu necesită investigaţii suplimentare în vederea detectării cauzei apariţiei cataractei.
Cataracta congenitală bilaterală poate avea caracter ereditar. Astfel, în 30% din cazuri întâlnim cataractă congenitală la părinţi sau la alţi membrii ai familiei. De asemenea, în 10% din cazuri se poate asocia cu boli sistemice, fie metabolice (tulburări metabolice ale sugarului: galactozemia şi deficitul de galactokinază, hipo/hiperglicemia, anomalii ale metabolismului aminoacizilor -sindromul Lowe sau lipidic -boala Fabry), fie endocrine (hipoparatiroidism), cromozomiale (sindrom Down), boli ale colagenului (sindrom Marfan), sindroame malformative (Alport, Cockayne, Apert, Hallermann- Streiff, Crouzon) sau infecţii materne în primul trimestru de sarcină cu virusul rubeolic, rujeolic, herpetic, gripal, urlian, Toxoplasma gondi, CMV. De asemenea, cataracta congenitală bilaterală poate să apară ca urmare a administrării de medicamente în timpul sarcinii (corticoizi, sulfonamide). Dar poate să apară și din cauza unor factori carenţiali materni (avitaminoze, carenţa de acid folic) sau chiar iradierii gravidei în primul trimestru de sarcină.
Din păcate, în aproximativ 60% din cazurile de cataractă congenitală bilaterală, cauza nu poate fi depistată.
Sunt necesare investigații suplimentare
Datorită factorilor cauzatori multipli, cataracta congenitală bilaterală necesită investigaţii suplimentare care vor fi recomandate de medicul pediatru sau oftalmolog. Mai exact, pot fi necesare teste serologice pentru infecţii intrauterine – toxoplasmoză, rubeola, citomegalovirus, herpes simplex, eventual teste serologice pentru sifilis, cromatografia urinară a aminoacizilor- pentru sindrom Lowe, testarea glicemiei, a calciului şi fosforului în ser, nivel seric de galactokinază. De asemenea, medicul poate solicita și teste genetice – analiza cromozomială – dacă cataracta asociază sindroame malformative.
Când suspicionăm cataracta congenitală la sugar sau copilul mic?
De multe ori, părinţii sau medicul neonatolog/pediatru observă la naştere pupila albă, semnul cel mai uşor de recunoscut atunci când lentila ochiului (cristalinul) este opacifiată total. Există însă opacităţi ale cristalinului situate posterior (cum ar fi cataracta polară posterioară sau subcapsulară posterioară sau lenticonusul posterior) care nu sunt vizibile “ cu ochiul liber”. Acestea pot fi diagnosticate doar în urma unui examen complet, efectuat de medicul oftalmopediatru, după dilatarea pupilei cu picături. De aceea, este esenţial ca sugarul să fie examinat cât mai devreme, imediat după naştere dacă sunt cazuri de cataractă congenitală în familie, dacă mama a avut o boală infectocontagioasă în timpul sarcinii sau dacă părinţii remarcă o modificare a reflexului roşu pupilar (la fotografiile cu blitz).
La sugarul mai mare, născut la termen, care nu a avut cazuri în familie de cataractă congenitală, dacă mama observă că nu fixează şi nu urmăreşte obiectele din jur la vârsta de 3 luni sau observă că ochii îi “tremură”, adică au un joc anormal (nistagmus) după vârsta de 2 luni, trebuie ca sugarul să ajungă la medicul oftalmopediatru. De asemenea, dacă mama observă că sugarului sau copilului mai mare îi fuge constant un ochi sau copilul închide un ochi la lumină puternică trebuie să suspicioneze prezenţa unei cataracte, care nu poate fi vizibilă cu ochiul liber.
Când trebuie operată cataracta congenitală la sugar sau copilul mic?
Atenție! Nu toate cataractele congenitale trebuie operate!
Opacităţile cristaliniene mici, sub 1-2 mm, situate în afara axului vizual, care permit examinarea fundului de ochi (dacă medicul vede fundul de ochi, înseamnă că şi copilul vede cu ochiul respectiv) nu necesită intervenţie chirurgicală, ci doar urmărire si evitarea dezvoltării ochiului leneş (a ambliopiei). Medicul oftalmopediatru vă va da indicaţiile necesare îmbunătăţirii vederii în aceste cazuri.
Rețineți! Opacităţile cristaliniene situate în axul vizual, mai mari de 3 mm, care ne împiedică să examinăm fundul de ochi trebuie operate cât mai repede posibil după depistarea lor, în primele săptămâni de viaţă.
Cataracta congenitală care interferă cu acuitatea vizuală (care împiedică ochiul să vadă) reprezintă o urgenţă chirurgicală oftalmologică şi se recomandă a fi operată cât mai repede:
Intervenţia chirurgicală de cataractă este contraindicată să fie facută prea devreme, sub 2 luni de viaţă ale copilului, întrucât poate fi asociată cu complicaţii severe cum ar fi creşterea tensiunii intraoculare (sau glaucom) sau inflamaţie severă a ochiului greu de tratat. De asemenea, medicul trebuie să ia în calcul şi riscurile anestezice în cazul copiilor cu greutate mică la naştere sau cu malformaţii.
Marea majoritate a specialiştilor în chirurgia cataractei congenitale susţin faptul că operaţia trebuie efectuată între 3 şi 4 luni de viaţă.
Discută momentul optim al intervenţiei chirurgicale în cazul copilului tău cu chirurgul oftalmopediatru specializat în chirurgia cataractei copilului.
Ce se întămplă dacă nu operez copilul, atunci când medicul mi-a indicat?
Fără o intervenţie chirurgicală la momentul oportun indicat de medic, cataracta congenitală duce la dezvoltarea ochiului leneş (a ambliopiei), la incapacitatea de a fixa obiectele, la apariţia nistagmusului (“tremurul ochilor”), a strabismului (fuga ochilor). Astfel de probleme pot avea un impact negativ asupra abilităţii de învăţare a copilului, asupra personalităţii, afectând negativ întreaga viaţă a copilului.
De aceea, este esențial să te asiguri că micuţul tău este examinat cât mai aproape de naştere, apoi urmărit la intervale regulate indicate de medic.
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
