Glandele Meibomius sunt componente vitale ale aparatului ocular, având un rol esențial în menținerea sănătății ochilor. O funcționare optimă a acestor glande este crucială pentru a evita uscăciunea ochilor, iritațiile și diverse alte complicații oculare, precum Meibomianita. În acest articol vei afla câteva informații utile despre aceste glande, ce sunt și ce disfuncții ale acestora pot apărea.
Glandele Meibomius – ce sunt și ce rol au în organism?
Glanda Meibomius este o glandă sebacee situată în pleoapele superioare și inferioare ale ochilor. Aceasta este responsabilă pentru secreția unui ulei (meibum), care face parte din stratul lipidic al filmului lacrimal. Acest strat lipidic ajută la prevenirea evaporării rapide a lacrimilor, menținând astfel ochii lubrifiați și confortabili.
Glandele sebacee meibomiene se mai numesc glande tarsale și au un rol esențial în sănătatea oculară și confortul vizual, contribuind semnificativ la menținerea unui film lacrimal stabil pe suprafața ochiului. Pe lângă menținerea filmului lacrimal, principalele funcții ale acestora sunt:
- Protecție împotriva infecțiilor: Stratul lipidic produs de glandele meibomius ajută la prevenirea evaporării excesive a lacrimilor și creează o barieră împotriva particulelor de praf și a microorganismelor care ar putea să pătrundă în ochi, reducând astfel riscul de infecții.
- Confort vizual: Prin menținerea lubrifierii ochilor, glandele Meibomius ajută la prevenirea iritației și a disconfortului ocular, facilitând desfășurarea activităților zilnice care necesită vedere clară și susținută, cum ar fi cititul, utilizarea computerului sau condusul.
- Sănătatea corneei și a conjunctivei: Filmul lacrimal stabil, susținut de secreția acestor glande, este vital pentru nutriția și sănătatea corneei și a conjunctivei. Acesta ajută la eliminarea celulelor moarte și a particulelor străine de pe suprafața oculară.
Atunci când glandele Meibomius nu funcționează corespunzător pot apărea diverse probleme, cum ar fi uscăciunea ochilor, senzația de arsură sau de corp străin în ochi. Tratamentul disfuncțiilor glandei Meibomius poate varia de la măsuri simple de igienă, cum ar fi aplicarea de căldură și masajul pleoapelor, la tratamente medicale mai complexe, ținându-se cont de severitatea simptomelor și a cauzei subiacente. Acestea trebuie recomandate de un specialist, în urma unor consultații oftalmologice pentru adulți sau a unor consultații oftalmologice pentru copii, în funcție de vârstă.
Meibomianita – cauze, simptome și diagnosticare
Funcționarea necorespunzătoare a glandelor meibomiene poate duce la o serie de probleme oculare, cum ar fi blefarită, ochiul uscat, Sindromul Sjögren, Meibomianita sau chistul meibomian. Acesta din urmă mai este cunoscut și sub numele de chalazion, o infecție oculară care poate apărea în zona pleoapei superioare sau inferioare și se prezintă ca o umflătură apărută ca urmare a blocării și inflamării unei glande Meibomius. Există multe informații despre chalazion care ar putea fi adăugate, însă, în continuare, ne vom concentra pe ce este Meibomianita. Aceasta reprezintă o afecțiune comună a ochilor care implică inflamația glandelor meibomiene. Această disfuncție poate afecta confortul ocular și vederea.
Printre principalele cauze se numără:
- Blocarea glandelor: Cele mai comune cauze sunt legate de blocarea canalelor glandulare, care împiedică secreția normală a meibumului.
- Modificări ale secreției: Consistența sau calitatea meibumului poate fi afectată, ducând la o mai slabă protecție a filmului lacrimal.
- Factori externi: Expunerea la ecrane, poluare, vânt sau aer condiționat poate agrava condiția.
- Factori interni: Anumite boli, cum ar fi rozaceea, diabetul sau afecțiunile dermatologice, pot influența funcționarea glandelor Meibomius.
- Igienă precară a pleoapelor: O igienă inadecvată poate contribui la inflamația și blocarea glandelor.
Unele persoane cu disfuncție meibomiană nu au simptome. Dacă apar, acestea pot include:
- Disconfort sau iritație oculară: Senzația de arsură, mâncărime sau de corp străin în ochi.
- Lăcrimare excesivă: Paradoxal, ochii uscați pot provoca lăcrimare excesivă.
- Vederea încețoșată: Secreția anormală poate afecta claritatea vederii, care se poate îmbunătăți temporar prin clipire.
- Sensibilitate la lumină: Fotofobia poate fi un simptom asociat.
- Secreții la nivelul pleoapelor: Pot apărea cruste la baza genelor.
Pentru diagnosticarea Meibomianitei, oftalmologul va evalua simptomele și va efectua un examen vizual al pleoapelor și al suprafeței oculare. Acesta poate recomandă și efectuarea unei meibografii, o tehnică imagistică specială pentru a vizualiza și evalua structura glandelor Meibomius. O altă metodă este testarea calității filmului lacrimal.
Tratamentul disfuncției glandei meibomiene depinde de multe lucruri, cum ar fi cât de avansată este, care este cauza și starea de sănătate generală. Medicul poate recomanda aplicarea de comprese calde pe pleoape, masajul și curățarea pleoapelor sau administrarea de picături sau unguente antiinfectioase. De asemenea, un oftalmolog va descoperi și eventualele afecțiuni conexe și va aplica tratamentul potrivit și pentru acestea.
Așadar, glandele Meibomius sunt importante pentru sănătatea oculară, iar igiena lor este esențială pentru prevenirea unor afecțiuni comune, precum Meibomianita, care poate duce la simptome precum disconfort ocular, roșeață, iritație și chiar vederea încețoșată. Diagnosticarea corectă și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru gestionarea acestei condiții și pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung.
Referințe:
https://eyewiki.aao.org/Meibomian_Gland_Dysfunction_(MGD)
https://www.aao.org/eye-health/anatomy/meibomian-glands
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/meibomian-gland-dysfunction
