Hemianopsia reprezintă o afecțiune neurologică ce se caracterizează prin pierderea parțială a câmpului vizual la unul sau ambii ochi. Aceasta poate fi de diferite tipuri, în funcție de localizarea și extinderea pierderii vizuale, și poate influența semnificativ calitatea vieții individului. Diagnosticul hemianopsiei se realizează prin mai multe investigații, care ajută la identificarea cauzei subiacente.
În cele ce urmează, vei afla mai multe detalii despre hemianopsie și cum o poți recunoaște, precum și măsurile pe care trebuie să le iei în considerare pentru a ține sub control avansul afecțiunii.
Hemianopsia – ce reprezintă și cum se clasifică această afecțiune?
Hemianopsia este o tulburare vizuală severă care se caracterizează prin pierderea a jumătate din câmpul vizual al unei persoane. Această afecțiune apare atunci când există o leziune pe calea vizuală din creier, adică de la retină la cortexul vizual. În majoritatea cazurilor, aceasta apare pe fondul unei tulburări de ordin nervos, mai degrabă decât o problemă oculară. În mare, hemianopsia face ca o persoană să nu poată vedea partea stângă sau dreaptă a câmpului său vizual, ceea ce poate influența grav capacitatea de a desfășura activități zilnice obișnuite.
Clasificarea hemianopsiei se face în funcție de zona specifică a câmpului vizual care este afectată și de tipul leziunii cerebrale. Principalele tipuri de hemianopsie sunt:
- Hemianopsie homonimă: Aceasta este cel mai frecvent tip de hemianopsie și apare atunci când aceeași jumătate a câmpului vizual este pierdută în ambii ochi. De exemplu, dacă o persoană are hemianopsie omonimă stângă, va pierde vederea în jumătatea stângă a câmpului vizual al fiecărui ochi. În paralel, pacienții care suferă de hemianopsia omonimă dreaptă vor avea jumătățile drepte ale câmpului vizual afectate. Această formă de hemianopsie este rezultatul unei leziuni pe partea opusă a creierului (emisfera dreaptă pentru pierderea vederii pe stânga și invers).
- Hemianopsie heteronimă: Aceasta este mai puțin frecventă și implică pierderea vederii în jumătăți opuse ale câmpului vizual al fiecărui ochi. Există două subtipuri principale de hemianopsie heteronimă: hemianopsia bitemporală (pierderea vederii în câmpurile vizuale externe ale fiecărui ochi, adesea datorată unei leziuni la nivelul chiasmei optice) și hemianopsia binazală (pierderea vederii în câmpurile vizuale interne ale fiecărui ochi, de obicei cauzată de afecțiuni ale căilor optice periferice).
Care sunt cauzele ce conduc la apariția hemianopsiei homonime și heteronime?
Ambele tipuri de hemianopsie sunt determinate de leziuni diferite ale căilor vizuale și au diverse cauze.
Hemianopsia homonimă este, de obicei, rezultatul unei leziuni în căile vizuale posterioare, adică de la nivelul chiasmei optice până la cortexul vizual din lobul occipital. Hemianopsia homonimă poate fi fie stângă, fie dreaptă, în funcție de localizarea leziunii cerebrale.
- Accidente vasculare cerebrale (AVC) – una dintre cele mai frecvente cauze ale hemianopsiei homonime este accidentul vascular cerebral (AVC). AVC-urile ischemice sau hemoragice pot afecta arterele care furnizează sânge către lobul occipital, unde se află cortexul vizual. Atunci când aceste artere, cum este cazul arterei cerebrale posterioare, sunt compromise, rezultă o întrerupere a fluxului sanguin, care poate duce la moartea țesutului cerebral și, implicit, la pierderea vederii în jumătatea câmpului vizual corespunzătoare.
- Traumatisme craniene – accidentele severe pot cauza hemianopsie homonimă prin deteriorarea directă a căilor vizuale. Impactul poate duce la leziuni ale lobului occipital sau ale fasciculelor optice care transportă informația vizuală de la ochi la cortex. Chiar și traumatismele care nu par grave inițial pot avea efecte devastatoare asupra vederii dacă structurile vizuale sunt afectate.
- Tumori cerebrale – atât benigne, cât și maligne, pot provoca hemianopsie homonimă prin compresiunea sau invazia căilor vizuale. Tumorile localizate în apropierea lobului occipital sau de-a lungul fasciculelor optice pot întrerupe transmiterea semnalelor vizuale. Gliomul, meningiomul și metastazele cerebrale sunt exemple de tumori care pot afecta aceste regiuni.
- Infecțiile cerebrale – precum encefalita, pot duce la inflamație și edem în creier, afectând astfel căile vizuale. Encefalita herpetică, de exemplu, poate provoca leziuni extinse în lobul temporal și occipital, rezultând hemianopsie homonimă. De asemenea, infecțiile bacteriene și fungice care ajung la creier pot avea efecte similare.
- Leziuni demielinizante – precum scleroza multiplă, pot provoca hemianopsie homonimă prin distrugerea tecii de mielină care izolează fibrele nervoase din căile vizuale. Atunci când aceste fibre sunt demielinizate, transmiterea impulsurilor nervoase este afectată, ceea ce poate duce la pierderea vederii în anumite părți ale câmpului vizual.
Hemianopsia heteronimă implică pierderea vederii în jumătăți opuse ale câmpului vizual al fiecărui ochi. Acest tip de hemianopsie este legat de leziuni localizate la nivelul chiasmei optice, unde fibrele nervoase de la fiecare ochi se intersectează.
- Adenoamele hipofizare – sunt tumori benigne ale glandei pituitare, situate chiar deasupra chiasmei optice. Pe măsură ce aceste tumori cresc, ele pot comprima chiasma optică, ducând la hemianopsie bitemporală, care se manifestă prin pierderea vederii în câmpurile vizuale externe ale fiecărui ochi. Se datorează faptului că fibrele nervoase care transportă informația vizuală de la câmpurile vizuale externe se intersectează în chiasma optică.
- Anevrismul arterei carotide interne – poate provoca hemianopsie heteronimă prin compresiunea chiasmei optice. Anevrismul este o dilatare anormală a peretelui arterial care poate exercita presiune asupra structurilor din vecinătate, inclusiv asupra chiasmei optice. Aceasta poate duce la hemianopsie bitemporală sau, în cazuri rare, la hemianopsie binazală.
- Meningioamele – sunt tumori care se dezvoltă din meninge, membrana care învelește creierul și măduva spinării. Atunci când aceste tumori se formează în regiunea de bază a creierului, pot comprima chiasma optică, cauzând hemianopsie heteronimă. Creșterea lentă a acestor tumori permite deseori o adaptare parțială, dar pierderea vederii devine evidentă pe măsură ce compresia progresează.
- Hidrocefalia – caracterizată prin acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în ventriculele cerebrale, poate duce la mărirea acestor cavități și la compresiunea chiasmei optice. Afecțiunea poate provoca hemianopsie heteronimă, în funcție de severitatea și direcția compresiunii. Tratarea hidrocefaliei poate ameliora presiunea și, în unele cazuri, poate restaura parțial vederea.
- Leziuni infiltrative și inflamatorii – inclusiv sarcoidoza sau scleroza multiplă, pot afecta chiasma optică și pot duce la hemianopsie heteronimă. Aceste afecțiuni provoacă inflamație și formarea de leziuni care comprimă sau distrug fibrele nervoase din chiasma optică, rezultând pierderea vederii în părți specifice ale câmpului vizual.
Ce simptome te pot conduce cu gândul la un diagnostic de hemianopsie?
Simptomele acestei afecțiuni variază în funcție de tipul de hemianopsie și de localizarea exactă a leziunii cerebrale care a cauzat pierderea vederii. Este important de reținut că simptomatologia variază în funcție de forma de hemianopsie pe care o manifestă pacientul, observată la consultația oftalmologică pentru adulți de către medic.
Simptomele hemianopsiei homonime
Pierderea vederii laterale:
- Pierderea vederii în partea stângă sau dreaptă a câmpului vizual.
- Dificultăți în vizualizarea obiectelor aflate în partea afectată, ceea ce poate duce la accidente și loviri de diferite suprafețe.
Probleme de orientare:
- Pacienții pot întâmpina dificultăți ce țin de orientarea prin spații necunoscute sau aglomerate.
- Creșterea riscului de accidente în timpul activităților zilnice, cum ar fi mersul pe jos sau conducerea unui vehicul.
Dificultăți de citire:
- Probleme la citirea textelor, deoarece o parte din text poate fi invizibilă.
- Necesitatea de a mișca frecvent capul sau ochii pentru a compensa pierderea câmpului vizual.
Neobservarea obiectelor:
- Imposibilitatea de a observa obiectele aflate în partea afectată a câmpului vizual.
- Tendința de a nu observa obstacolele sau persoanele situate în partea nevăzută.
Simptomele hemianopsiei heteronime
În cazul hemianopsiei heteronime bitemporale:
- Pierderea vederii periferice.
- Pierderea capacității de a vedea obiectele aflate la periferia câmpului vizual.
- Dificultăți în detectarea mișcărilor laterale, cum ar fi trecerea vehiculelor sau a pietonilor din lateral.
- Probleme în deplasarea prin spații largi și deschise.
- Creșterea riscului de accidente în timp ce se deplasează prin mulțimi sau locuri necunoscute.
În ceea ce privește hemianopsia heteronimă binazală, se pot constata:
- Dificultăți la focalizarea pe obiecte centrale, ceea ce poate afecta cititul și recunoașterea fețelor.
- Necesitatea de a muta mereu capul sau ochii pentru a vedea clar obiectele din centrul câmpului vizual.
- Dificultăți ce țin de menținerea contactului vizual și în recunoașterea fețelor, lucru ce poate afecta interacțiunile sociale.
- Pacienții pot avea dificultăți în observarea expresiilor faciale și a detaliilor importante în discuții.
Alte simptome asociate cu hemianopsia
- Uneori, pacienții pot experimenta halucinații vizuale, văzând imagini care nu există în realitate, ceea ce poate fi derutant și înfricoșător.
- Efortul constant de a compensa pierderea câmpului vizual poate duce la oboseală vizuală și dureri de cap frecvente.
- Impactul psihologic al pierderii vederii poate conduce la anxietate, depresie și alte probleme de sănătate mentală, afectând bunăstarea generală a pacientului.
- Procesul de adaptare la pierderea câmpului vizual poate fi lent și frustrant pentru pacienți, necesitând suport continuu și intervenții de reabilitare vizuală.
Cum se stabilește diagnosticul de hemianopsie și ce mijloace de tratament există?
Hemianopsia este o afecțiune de tip neurologic, dar și oftalmologic, ce influențează percepția câmpului vizual. Având în vedere multiplele cauze posibile, diagnosticul hemianopsiei se bazează pe evaluarea clinică a simptomelor pacientului și pe teste specifice ale câmpului vizual, toate fiind efectuate în cadrul unei consultații oftalmologice pentru copii sau adulți, sub atenta supraveghere a cadrelor medicale.
Evaluarea hemianopsiei începe, de obicei, cu un examen oftalmologic complet și cu o discuție detaliată despre istoricul medical al pacientului. Testele de câmp vizual, cum ar fi perimetria manuală sau automată, sunt importante și frecvent aplicate pentru a determina cu exactitate aria și severitatea pierderii vizuale.
Totodată, imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) sau tomografia computerizată (CT) poate fi recomandată pacienților, după caz, pentru a confirma sau infirma suspiciunile de leziuni cerebrale. De asemenea, pot fi necesare investigații suplimentare neurologice și neuropsihologice pentru a evalua impactul complet al afecțiunii asupra funcționării pacientului.
Tratamentul hemianopsiei depinde de cauza de bază și de gradul pierderii vizuale. În unele cazuri, tratamentul condiției medicale subiacente, așa cum este controlul hipertensiunii arteriale pentru prevenirea unui nou accident vascular cerebral sau îndepărtarea chirurgicală a unei tumori, poate îmbunătăți evoluția și ameliora simptomatologia specifică. Totuși, pierderea din câmpul vizual rezultată este deseori permanentă, iar tratamentele se concentrează pe adaptare și reabilitare. Terapia vizuală și tehnicile de reabilitare vizuală, inclusiv exerciții pentru a îmbunătăți mișcările ochilor și antrenamentul pentru scanarea câmpului vizual, pot ajuta pacienții să își maximizeze utilizarea vederii rămase.
În plus, există dispozitive și tehnici ajutătoare, cum ar fi ochelarii cu prisme, care pot extinde câmpul vizual al pacientului. Utilizarea tehnologiilor de asistență, precum aplicațiile de navigare vizuală pe smartphone-uri sau dispozitivele electronice portabile care descriu mediul înconjurător, poate, de asemenea, ajuta persoanele cu hemianopsie să se descurce mai bine în activitățile zilnice. În cele din urmă, suportul psihologic și grupurile de sprijin pot fi valoroase pentru a ajuta pacienții să facă față impactului emoțional și social al pierderii vizuale.
În concluzie, hemianopsia este o tulburare care se poate identifica ușor pe baza simptomelor descrise de pacient, dar și prin aparatură de ultimă generație. Tratamentele ce se utilizează în prezent vizează crearea unui confort sporit persoanelor ce se confruntă cu astfel de probleme, îmbunătățind calitatea vieții. În final, este important de reținut că doar printr-o consultație amănunțită și printr-o discuție deschisă cu medicul, vei putea să obții un diagnostic sigur și un tratament potrivit.
Referințe:
https://www.tandfonline.com/doi/full/10.2147/OPTH.S59452
https://www.neurology.org/doi/abs/10.1212/01.wnl.0000203338.54323.22
https://journals.lww.com/co-neurology/abstract/2009/02000/rehabilitation_of_hemianopia.7.aspx
https://journals.lww.com/jneuro-ophthalmology/fulltext/2006/09000/Homonymous_Hemianopia_in_Stroke.5.aspx/1000
https://www.neurology.org/doi/abs/10.1212/WNL.39.8.1125
https://bjo.bmj.com/content/81/4/324.short
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1002/1531-8249(200002)47:2%3C171::AID-ANA6%3E3.0.CO;2-P
