Iridociclita (irita sau uveita anterioară) este o afecțiune oculară care se manifestă prin inflamarea irisului, țesuturilor și mușchilor implicați în focalizarea ochiului. Iridociclita este o afecțiune frecventă, cu potențial de a recidiva și care se poate extinde la ambii ochi. Este esențial de precizat că uveita anterioară poate să recidiveze, în special după o afecțiune parazitară, bacteriană sau virală. În multe cazuri, iridociclita se vindecă de la sine. Însă, forma cronică sau alte complicatii impun aplicarea tratamentului corespunzător. În caz contrar, boala se poate extinde la coroidă, poate genera glaucomul sau poate duce chiar la pierderea vederii.
Iridociclita – Ce este și de câte tipuri poate fi
Iridociclita se numără printre cele mai frecvente cauze oftalmologice cu potențial de orbire. Aceasta poate însoți boli reumatologice, meningita, afecțiuni autoimune, bacteriene, parazitare sau virale.
Iridociclita atacă una dintre cele mai puternic vascularizate și pigmentate zone din corpul uman: membrana intermediară vascularizată (uveea). Aceasta este formată din coroidă, iris și corp ciliar. Irisul este partea colorată și vizibilă a ochiului.
Corpul ciliar înconjoară irisul, dar nu este vizibil fiind localizat în spatele scleroticei. Coroida este componenta stratului mijlociu al ochiului, fiind formată dintr-o membrană vasculară care separă structura sclerotică de retină.
În funcție de localizarea procesului inflamator, uveita este divizată în trei categorii:
- anterioară;
- posterioară;
- intermediară.
Ce este iridociclita?
Iridociclita mai este cunoscută și sub denumirea de uveită anterioară. Este cea mai comună formă de uveită, fiind răspândită la peste 40% dintre pacienți, comparativ cu uveita intermediară, unde diagnosticele ating maxim 15% dintre cazuri.
Uveita anterioară cuprinde irisul și corpul ciliar, pe când forma intermediară afectează extremitățile retinei și zona din jurul corpului ciliar.
Categoriile cele mai predispuse uveitei anterioare sunt cele care prezintă următoarele probleme:
- artrita;
- boli autoimune;
- varicela;
- herpes;
- boli inflamatorii intestinale.
Cea de-a treia formă a uveitei este uveita posterioară, care se manifestă prin apariția inflamațiilor coroidei și care afectează inclusiv retina. Uveita posterioară are un ritm de evoluție mai lent față de restul formelor, răspunde mai greu la tratamente și poate conduce la pierderea progresivă a vederii.
În cazuri foarte rare, uveita poate afecta ochiul în totalitate. Pacienții diagnosticați cu panuveită sunt predispuși unui risc major de pierdere completă și definitivă vederii. Panuveita este favorizată de următorii factori:
- lupus;
- retinita virală;
- tuberculoză;
- retinita bacteriană;
- sifilis;
- retinita fungică;
- sarcoidoza;
- retinita virală;
- toxoplasmoza.
Tipuri iridociclită
În funcție de severitatea și durata simptomelor, iridiociclita poate fi clasificată în trei categorii: iridiociclita acută, recurentă și cronică. În rândurile care urmează va fi explicat fiecare tip în parte și se vor menționa simptomele specifice.
- Iridociclita acută
Iridociclita acută se instalează brusc, iar durata variază de la minim 3 la 6 săptămâni. De obicei, forma acută se manifesta sub forma fotofobiei, a iritațiilor, roșeții și durerilor oculare. Forma acută se vindecă rapid și astfel scad riscurile de cronicizare a bolii dacă sunt administrate terapiile antiinflamatoare adecvate.
- Iridociclita recurentă
În cazul iridociclitei recurente, simptomele dispar și reapar la diverse intervale de timp.
- Iridociclita cronică
Spre deosebire de forma recurentă, iridociclita cronică este o formă care persistă, uneori depășind 3 luni și care se manifestă printr-o inflamație a corpului ciliar și a irisului. Prin comparație cu iriociclita acută, forma cronică nu răspunde la fel de bine la tratamentul cu medicamente. În cele mai multe cazuri se recurge la intervenție chirurgicală. Netratată în timp util, iridociclita cronică poate afecta sever ochiul, fiind o afecțiune cu evoluție dinamică.
Iridociclita – Cauze și factori de risc asociați altor boli sau leziuni
Iridociclita apare din cauze necunoscute, adesea asociate cu leziuni și traumatisme ale irisului sau corpului ciliar, cu rol în focalizare și care secretă umorul apos, un lichid care alimentează ochiul cu elemente nutritive.
Leziunile provocate prin arsuri, acțiuni de penetrare sau lovirea ochiului cu obiecte contondente favorizează dezvoltarea formei acute a iridociclitei. Atunci când afecțiunea oculară este determinată de o leziune la nivelul ochiului, irita dispare de obicei în termen de 1-2 saptamani.
Irita poate să apară inclusiv la copiii care urmează un tratament pentru vindecarea artritei reumatoide.
Una dintre cauzele rare ale iridocilitei este asociată medicamentatiei pentru tratarea infecțiilor cu HIV.
Uveita mai poate fi provocată de orice infecție, de exemplu, o faringoamigdalita, infecțiile dentare, sinuzita sau iritațiile feței cauzate de virusuri hepatice pot genera oricare dintre formele menționate.
Inflamația poate fi declanșată și de focarele infecțioase aflate la distanță de ochi, precum candida, toxoplasma, herpes, zona zoster, sau bolile microbiene (stafilococ, streptococ, bacil tuberculos, etc.).
Afecțiunea oculară dispare de regula odată cu tratarea infecției care a provocat-o. Irita se poate croniciza sau poate recidiva pe fondul bolii Sarcoidoza sau a bolilor autoimune.
Iridociclita apare în majoritatea cazurilor la adulții cu vârste cuprinse între 20 și 50 de ani.
Factorii de risc ai iridociclitei sunt:
- Fumatul;
- Bolile autoimune;
- Modificarea genei HLA-B27;
- Imunitatea slăbită;
- Infecțiile cu transmitere sexuală.
Iridociclita – Simptome și mijloace de tratament
Inflamația apare brusc în majoritatea cazurilor, fie la unul dintre ochi, fie se poate extinde și la celălalt. Durata este de cel puțin 3 luni, iar formele de manifestare tipice iridocilitei includ următoarele simptome:
- Pete de roșeață;
- Forme neregulate ale pupilei (mai ales în timpul dilatării ei cu midriatice) sau micșorarea pupilei;
- Dilatarea vaselor iriene;
- Migrene;
- Vedere încețoșată;
- Pierdere temporară a vederii;
- Miodezopsiile;
- Fotofobia;
- Tensiune intraoculară ridicată/ mică;
- Infecții ciliare și/ sau conjunctiva;
- Acuitate vizuală slăbită;
- Dureri constante la nivelul frunții;
- Senzație de disconfort în zona ochiului bolnav.
Semnalarea simptomelor cu potențial declanșator al irinei necesită de urgență solicitarea de consultații oftalmologice pentru adulți sau consultații oftalmologice la copii pentru prescrierea unui tratament corespunzător. În cadrul vizitei la medicul oftalmolog, specialistul va efectua o evaluare completă a ochilor, precum și:
- Utilizarea diagramelor și a testelor standard pentru testarea acuității vizuale;
- Analiza ochiului cu ajutorul unui penlight pentru depistarea petelor roșii sau a altor simptome evidente;
- Examinarea ochiului la interior prin lampa cu fantă pentru identificarea potențialelor semne de irită. Acest procedeu poate să implice și utilizarea picăturilor de ochi, deoarece, dilatarea pupilei permite o analiza precisă a ochiului;
- Teste de sânge pentru depistarea infecțiilor sistemice;
- Teste imagistice;
- Radiografii;
- Examen de măsurare a tensiunii oculare.
Medicul poate prescrie pentru iridociclită un tratament cu rol de ameliorare a inflamațiilor și de protejare a acuității vizuale. De regulă, tratamentul prescris în cazul bolnavilor de irită se rezumă la:
- Picături pentru dilatarea pupilei cu rol de prevenire a lipirii irisului de zona posterioară a ochiului;
- Picături cu steroizi pentru diminuarea inflamațiilor;
- Picături cu antibiotic pentru iritele cauzate de bacterii.
Pentru cazurile în care administrarea picăturilor nu oferă nici un rezultat, medicul poate recomanda:
- Injecțiile aplicate în jurul ochilor pentru cazurile în care boala s-a cronicizat și nu mai sunt eficiente picăturile;
- Corticosteroizi pe cale orală;
- Intervențiile chirurgicale pentru tratarea formelor complicate ale bolii, precum glaucomul.
Intervențiile chirurgicale se impun și în cazurile acumulării de calciu la nivelul corneei pentru eliminarea depozitului calcificat.
Cazurile severe de uveită anterioară pot necesita administrarea de tratamente cu rol de stimulare a imunității. De regulă, tratamentul este identic, indiferent de cauza care a declanșat afecțiunea oculară. Tipurile de medicamente care sunt prescrise pacienților cu uveita anterioară au rol de imunizare a organismului, de anihilare a bacteriilor și virusurilor, cele care atenuează inflamațiile și controlează spasmele.
Dacă simptomele iritei persistă sau dacă inflamațiile ori durerile nu se estompează, atunci medicul oftalmolog poate prescrie antiinflamatoare orale. Pacienții diagnosticați cu irita nu trebuie sa conducă în perioada destinată urmării unui tratament. De asemenea, se recomandă și purtarea ochelarilor de soare care să diminueze disconfortul provocat de fotofobie. Durata de recuperare după efectuarea intervențiilor chirurgicale este influențată de severitatea simptomelor, precum și de forma afecțiunii.
Nerespectarea tratamentului indicat tratării iritei poate conduce la următoarele complicații:
- Leziuni ale nervului optic;
- Orbire;
- Inflamația corpului vitros;
- Detașarea retinei;
- Sinechie oculară;
- Depozite de calciu pe cornee care vulnerabilizează corneea și slăbesc vederea;
- Glaucom;
- Neuropatie optică;
- Strabism;
- Keratouveita;
- Cataracta;
- Atrofia irisului;
- Edem macular cistoid;
- Endoftalmita.
Complicațiile uveitei anterioare apar cel mai probabil la pacienții cu vârsta peste 60 de ani, la cei care suferă de uveită cronică sau atunci cand sunt identificate uveite intermediare sau posterioare.
Iridociclita și efectele remediilor naturiste
Atâta timp cât remediile naturiste nu interacționează cu medicamentele prescrise, pot deveni o parte a tratamentului de vindecare a uveitei anterioare, dar doar la indicația medicului. Remediile naturiste nu înlocuiesc tratamentele conventionale, dar pot avea efect în atenuarea simptomelor.
Printre acestea se numără:
- luteina;
- turmeric;
- omega-3;
- vitamina C;
- surse cu aport ridicat de antioxidanti;
- vitamina E.
Uveita anterioara poate fi prevenita prin abordarea unei rutine de viață care să includă următoarele obiceiuri:
- utilizarea produselor adecvate pentru igienă și îngrijirea ochilor;
- renunțarea la fumat;
- consultarea medicului oftalmolog în cazul în care apar infecții oculare sau simptome asociate uveitei.
Așadar, este important să iei în considerare informațiile de mai sus, pentru a cunoaște ce este iridiociclita, de câte tipuri este, care sunt simptomele iridociclitei, dar și multe altele. Specialistul poate sugera chiar internarea pacientului în vederea administrării tratamentului sub supraveghere. Dacă uvita atinge polul posterior al ochiului, atunci specialistul poate sa recurgă la utilizarea unui dispozitiv special conceput pentru a elimina în mod gradual un antiinflamator steroidian. Pentru că iridociclita este recidivanta după 2 ani de la apariția bolii, controalele efectuate la intervale scurte de timp sunt cele mai recomandate. Cooperarea pacientului, aplicarea rapidă a medicației și urmarea tratamentului asigură vindecarea completă a ochiului, reducând inclusiv riscurile unor potențiale sechele.
Sursa foto: unsplash.com
Referințe:
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/iritis/symptoms-causes/syc-20354961
- https://www.cedars-sinai.org/health-library/diseases-and-conditions/i/iritis.html
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430909/
- https://www.medicine.com/condition/iridocyclitis
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/iritis/symptoms-causes/syc-20354961
- https://aapos.org/glossary/iritis
- https://www.medicalnewstoday.com/articles/166410#causes
- https://www.healthline.com/health/uveitis
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/14414-uveitis
- https://www.aao.org/eye-health/diseases/what-is-uveitis
- https://www.nhs.uk/conditions/uveitis/causes/
