Operația de salazion este o intervenție minoră, cu risc redus, prin care medicul oftalmolog drenează și excizează un chist inflamator din pleoapă atunci când acesta nu dispare cu tratament conservator. Se face sub anestezie locală, în câteva minute, iar pacientul pleacă acasă în aceeași zi. Cele mai frecvente probleme de după intervenție sunt vânătaia și umflarea pleoapei, care trec în una sau două săptămâni. Complicațiile serioase, cum ar fi infecția plăgii sau lezarea marginii pleoapei, sunt rare. Cel mai des întâlnit inconvenient nu este o complicație propriu-zisă, ci recidiva: chistul poate reapărea, mai ales la pacienții cu blefarită sau rozacee netratate.
Ce este salazionul și de ce ajunge să fie operat?
Salazionul este un chist inflamator al pleoapei, apărut atunci când o glandă sebacee se blochează și secreția grasă se acumulează în interior. Glanda implicată se numește glandă Meibomius, iar denumirea medicală a afecțiunii este chalazion. Aceste glande produc partea uleioasă a filmului lacrimal, stratul subțire care acoperă ochiul la fiecare clipit și împiedică lacrimile să se evapore prea repede. Când canalul de eliminare se înfundă, secreția rămâne blocată, iar organismul o percepe drept un corp străin și declanșează o inflamație locală. Este o inflamație sterilă, adică nu este cauzată de o infecție. Rezultatul se simte ca un nodul dur sub piele, de cele mai multe ori nedureros. Apare mai des pe pleoapa superioară, care conține un număr mai mare de glande Meibomius. Mecanismul complet, adică ce înseamnă salazionul și cum se tratează, pornește tot de la această glandă blocată.
Un salazion nu apare peste noapte. Se dezvoltă lent, în câteva săptămâni, și poate afecta pe oricine, dar este mai frecvent la copii, adolescenți și adulți tineri. La Spitalul de oftalmologie Infosan, unde o parte importantă dintre pacienți sunt copii, salazionul este una dintre formațiunile palpebrale întâlnite frecvent la consultul pediatric.
Mulți pacienți confundă salazionul cu ulciorul. Diferența contează pentru tratament. Ulciorul, numit medical orjelet, este o infecție dureroasă a altei glande de la marginea pleoapei și se manifestă acut, cu roșeață și durere. Salazionul este o inflamație cronică, de regulă nedureroasă, care crește încet. Nu întâmplător, salazionul apare adesea după un ulcior vindecat incomplet.
Operația intră în discuție abia la final. Majoritatea salazioanelor mici se retrag de la sine sau cu tratament conservator. Chistul ajunge pe masa de operație doar când este voluminos, când persistă în ciuda tratamentului sau când apasă pe cornee și tulbură vederea.
Când devine necesară operația de salazion?
Operația devine necesară doar după ce tratamentul conservator nu dă rezultate. Primul pas este întotdeauna cel mai simplu: comprese calde ținute pe pleoapă câte 5 până la 10 minute, de 3 sau 4 ori pe zi, la care se adaugă igiena pleoapei și un masaj palpebral ușor. Scopul este să fluidizeze și să dreneze secreția blocată. Multe salazioane răspund la această rutină în câteva săptămâni, fără să mai fie nevoie de altceva.
Dacă nodulul nu cedează, medicul poate recomanda unguente sau picături cu antibiotic și antiinflamator, iar în unele situații o injecție cu corticosteroid direct în leziune. Injecția poate grăbi resorbția chistului și evită, uneori, intervenția chirurgicală.
Intervenția chirurgicală rămâne ultima opțiune și se justifică în situații clare:
- salazion voluminos, care deformează pleoapa sau apasă pe cornee și induce astigmatism (o distorsiune a vederii)
- chist care persistă mai multe luni fără să scadă în volum, în ciuda tratamentului corect
- recidive repetate în aceeași zonă
- disconfort estetic important, care afectează pacientul pe plan social
Merită să știi un lucru care nu se spune des: în mai multe sisteme de sănătate, operația de salazion este considerată o intervenție cu indicație limitată, tocmai pentru că cele mai multe cazuri se rezolvă fără bisturiu. Așa că, dacă medicul îți propune să mai aștepți și să continui compresele, nu este o amânare inutilă, ci abordarea corectă în majoritatea cazurilor.
Ce riscuri există dacă lași un salazion netratat?
A nu trata un salazion voluminos are propriile riscuri, iar acesta este celălalt taler al balanței atunci când cântărești dacă să operezi. Un chist mare apasă constant pe cornee și îi poate deforma curbura, ceea ce duce la astigmatism și la vedere încețoșată. La copii, o presiune prelungită într-o perioadă în care vederea încă se dezvoltă poate contribui la ambliopie, adică ochiul leneș. Din acest motiv, salazioanele mari la cei mici se urmăresc mai atent și se intervine mai devreme decât la adulți.
Un salazion se poate și suprainfecta. Atunci apare o inflamație acută, cu durere, roșeață și umflătură, care se poate extinde în țesutul din jur sub forma unei celulite palpebrale sau, mai rar, a unui flegmon palpebral. Aceste complicații necesită tratament prompt și transformă un chist banal într-o urgență. Așadar, decizia de a nu opera nu înseamnă absența oricărui risc, ci mutarea lui în altă parte.
Cum decurge intervenția, prin interiorul sau prin exteriorul pleoapei
Operația de salazion durează câteva minute și se face sub anestezie locală. Medicul instilează întâi picături anestezice, dezinfectează pleoapa și face o mică injecție cu anestezic lângă chist. Apoi aplică o pensă specială care izolează zona și reduce sângerarea, incizează chistul, îi drenează conținutul gras și îi extrage capsula, adică peretele chistului. Extragerea completă a capsulei este importantă, pentru că un rest lăsat pe loc favorizează reapariția. Costul intervenției variază în funcție de clinică, de complexitatea cazului și de investigațiile necesare înainte.
Există două căi de abord, în funcție de unde este localizat chistul:
- Salazion intern: incizia se face pe interiorul pleoapei, prin conjunctivă, perpendicular pe marginea liberă. Nu necesită fire de sutură, iar cicatricea nu se vede din exterior.
- Salazion extern: incizia se face pe piele, paralel cu marginea pleoapei. Poate necesita câteva fire de sutură, care se scot după aproximativ 7 zile.
La copii, anestezia locală nu este întotdeauna suficientă. Un copil mic nu poate sta nemișcat cât durează manevra, așa că intervenția se poate face sub sedare sau anestezie generală de scurtă durată. La cei mici, inflamația se poate extinde mai ușor spre țesuturile din jur, motiv pentru care un consult rapid contează mai mult decât la adulți. Aici cântărește experiența unei echipe obișnuite cu pacienți pediatrici și dotarea potrivită. Merită să știi din timp ce presupune anestezia oculară înainte de o intervenție.
Care sunt riscurile reale ale operației de salazion?
Salazionul se numără printre operațiile oftalmologice minore, iar riscurile intervenției sunt, în marea majoritate a cazurilor, minore și trecătoare. Cel mai des apar efecte locale care se rezolvă singure:
- Echimoza (vânătaia) pleoapei: foarte frecventă, dispare treptat în una sau două săptămâni.
- Tumefierea (umflarea) locală: normală în primele zile după intervenție.
- Sângerarea ușoară la locul inciziei, controlată în timpul operației cu pensa hemostatică.
Complicațiile mai rare, dar posibile, sunt cele pe care merită să le discuți cu medicul înainte:
- Infecția plăgii, care necesită tratament cu antibiotic, uneori pe cale orală.
- Cicatricea vizibilă, întâlnită mai ales la abordul extern, pe piele. O incizie prea adâncă poate lăsa un semn permanent sau, rar, o mică fistulă cutanată.
- Lezarea marginii pleoapei, cu o mică crestătură, dacă incizia se face prea aproape de marginea liberă. Poate afecta și direcția câtorva gene.
Complicațiile care amenință vederea sunt foarte rare. Structurile importante ale ochiului, precum corneea și globul ocular, sunt protejate în timpul intervenției, iar chirurgul lucrează exclusiv la nivelul pleoapei. Riscul cel mai des întâlnit nu este, de fapt, o complicație a operației, ci reapariția chistului.
De ce reapare salazionul după operație?
Salazionul reapare pentru că pleoapa are zeci de glande sebacee, iar oricare dintre ele se poate bloca din nou. Operația rezolvă chistul existent, nu și cauza care l-a produs. Un studiu publicat în Investigative Ophthalmology & Visual Science a raportat o rată de recidivă de aproape o treime, mai exact 31,7%, după prima incizie cu chiuretaj. Cu alte cuvinte, la aproximativ unul din trei pacienți, formațiunea revine.
Riscul de recidivă crește la pacienții cu afecțiuni care întrețin inflamația pleoapei: blefarita cronică, rozaceea și dermatita seboreică. La aceștia, glandele se inflamează repetat, iar fără tratarea bolii de fond chistul revine, uneori în altă zonă a aceleiași pleoape sau la celălalt ochi. De aceea, igiena zilnică a pleoapei și controlul blefaritei nu sunt recomandări opționale după operație, ci partea care ține recidiva la distanță.
Prevenția recidivei ține de o rutină simplă, dar constantă. O igienă zilnică a marginii pleoapei, cu comprese calde și curățarea genelor folosind șervețele sau șampoane speciale pentru zona oculară, menține glandele deschise. Îndepărtarea machiajului seara, evitarea frecării ochilor și schimbarea regulată a fețelor de pernă reduc, la rândul lor, riscul ca glandele să se blocheze. La pacienții cu rozacee, tratarea afecțiunii de piele împreună cu medicul dermatolog completează prevenția și scade șansa unei noi operații.
Salazionul care revine mereu în același loc: semnalul de urmărit
Un salazion care recidivează încăpățânat în exact același punct nu ar trebui tratat automat ca o simplă recidivă banală. În cazuri rare, o formațiune care pare salazion, dar reapare mereu în același loc și nu răspunde la tratament, poate ascunde o tumoră a glandelor sebacee. Ghidurile de oftalmologie recomandă ca țesutul extras din salazioanele atipice sau recidivante să fie trimis la examen histopatologic, adică analizat la microscop. Este o măsură de precauție, nu un motiv de panică, fiindcă marea majoritate a recidivelor sunt benigne. Dacă însă aceeași zonă se umflă a treia oară, întreabă medicul dacă este cazul unei biopsii.
Recuperarea după operația de salazion: ce este normal și ce nu
Recuperarea este rapidă. Ochiul se pansează până a doua zi, când se face primul control, iar pacientul urmează un tratament local cu picături sau unguent prescris de medic. În primele zile sunt normale echimoza, o ușoară umflătură și un disconfort ușor. Dacă s-au pus fire la abordul extern, acestea se scot după aproximativ o săptămână.
Există însă câteva semne care cer o revenire de urgență la medicul oftalmolog, pentru că pot indica o infecție care se extinde:
- durere intensă, care se accentuează în loc să scadă
- roșeață care se întinde dincolo de pleoapă, spre obraz sau frunte
- secreție cu puroi la nivelul plăgii
- febră
- scăderea vederii sau vedere dublă
Aceste semne sunt rare, dar identificarea lor din timp face diferența între o problemă tratată ușor cu antibiotic și o complicație precum celulita palpebrală, o inflamație care se extinde în țesutul din jurul ochiului.
Dacă ai un salazion care nu cedează după câteva săptămâni de comprese calde și igienă a pleoapei, nu îl stoarce și nu încerca leacuri din bătrâni, pentru că riști să agravezi inflamația sau să provoci o infecție. Dacă mai ai nelămuriri, o listă cu cele mai frecvente întrebări despre salazion răspunde la majoritatea lor. Programează un consult oftalmologic, unde medicul stabilește dacă mai aștepți, dacă încerci o injecție sau dacă operația este într-adevăr justificată. Pentru un chist mic și nedureros, răbdarea rămâne cel mai bun tratament. Pentru unul voluminos care îți deformează pleoapa sau îți tulbură vederea, o intervenție de câteva minute rezolvă problema pe care lunile de așteptare nu au reușit să o rezolve.
Infosan are o echipă de medici oftalmologi cu experiență în chirurgia pleoapelor și în oftalmologia pediatrică. Informațiile din acest articol se bazează pe literatura medicală de specialitate și pe practica clinică, fără a favoriza o anumită decizie terapeutică. Alegerea între tratament conservator și operație se face individual, de către medic, în funcție de fiecare caz.
Informațiile din acest articol au caracter general și nu constituie consultație medicală. Înainte de orice decizie privind sănătatea ta, consultă un medic oftalmolog.
Surse
Chalazion. StatPearls, National Center for Biotechnology Information (NIH), 2023. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499889/
Chalazion. EyeWiki, American Academy of Ophthalmology, 2024. https://eyewiki.aao.org/Chalazion
Overview: Styes and chalazia (inflammation of the eyelid). InformedHealth.org, NCBI Bookshelf, 2022. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557372/
Assessing the Recurrence Patterns of Chalazia Following Incision and Curettage. Investigative Ophthalmology & Visual Science (ARVO), 2015. https://iovs.arvojournals.org/article.aspx?articleid=2351298
Chalazion. Moorfields Eye Hospital NHS Foundation Trust. https://www.moorfields.nhs.uk/eye-conditions/chalazion
